Lista Popularitatii

16.

De ce am facut asta?

Mi-am pierdut mintile?

- Ok, calmeaza-te, Riva...ia-o usor. Poate a mintit si nu vine. Poate...poate...

Nu stiam daca respiram greu din cauza tensiunii sau din cauza ca era a zecea tura in jurul camerei  pe care o dadusem in ultimul minut.

Nu ma puteam gandi decat la faptul ca in mai putin de zece minute, Jace o sa fie la mine acasa. Iar eu nu stiam nici  macar unde e mama sau cand se intoarce.

- Nu...nu se poate intampla asa ceva...

Poate ca m-am grabit trimitand mesajul ala.

Cat de impulsiva am putut sa fiu!

Zgomotul usii de la intrare s-a auzit si jur ca inima mi s-a oprit in loc pentru o secunda.

- Riva, scumpo! Am ceva de vorbit cu tine!!

Vocea mamei m-a facut sa respir usurata, apoi sa ma panichez si mai tare decat acum cinci minute. In niciun caz nu o sa o las pe mama sa il intalneasca pe Jace.

Nu acum, nu asa, nu, nu, nu.

Am deschis usa camerei mele atat de repede incat eram aproape sigura ca mi-am intins vreun muschi si am coborat scarile de parca viata mea depindea de asta.

Picioarele mi-au alunecat pe gresia din bucatarie si mi-am lipit palmele de perete, pana sa intre in contact cu fata mea.

Un ochi invinetit era ultimul lucru de care mai aveam nevoie.

Mi-am ridicat privirea, asteptandu-ma sa o vad pe mama. Eram pregatita sa ii vorbesc, pregatita sa nascocesc orice poveste pe moment si sa sper ca o sa fiu credibila. Dar nu eram nici intr-o mie de ani pregatita sa o gasesc pe mama razand alaturi de...de...

- Oh, scumpo! Acesta este domnul Banks, seful meu.

- Iar, tu trebuie sa fii Riva.

Un barbat inalt, solid, cu parul ca praful de cenusa si imbracat intr-un costum care sunt sigura ca era pe atat de scump pe cat arata, m-a privit in ochi si mi-a zambit.

- Ne-am mai intalnit acum multi ani cand erai doar  o copila. Iti mai amintesti?

A inceput sa rada. Ca un bunic care deapana amintiri despre nepotii lui. Apoi mama a inceput si ea sa povesteasca zambind mai larg decat am vazut-o in ultimii ani, despre cum aratam eu la 10 ani.

Mintea mea nu mai inregistra nimic in momentul acela decat rasetul strainului din fata mea, zambetul mamei si mainile lor impreunate.

Spatele meu s-a lovit de ceva rece si abia atunci mi-am dat seama ca ma dadusem inconstient in spate.

- Oh, scumpo. Aveam ceva de vorbit cu tine.

Am inghitit in sec si cu spatele inca lipit de perete, am inceput sa ma indrept spre iesire.

- De fapt, noi aveam ceva de vorbit cu tine.

Simteam nodul din stomac calatorind si oprindu-se in gat.

Mi se facea greata. Aveam nevoie de aer. Aveam nevoie sa ies.

M-am incaltat la intamplare cu niste tenisi innodand probabil sireturile in graba mea.

- Riva, draga, unde-

- Ma-ntorc.

- Riva-

Am deschis usa fix cand o masina neagra, usor familiara a parcat in fata casei. Inima a inceput sa imi bata mai tare si nu eram sigura daca ceea ce mi se scurgea prin vene era adrenalina sa nu.