Lista Popularitatii

4.

Oh, Doamne suntem #67 !! YEEY ^^

Am clipit o data. De doua ori. De trei ori. Pana mi-am dat seama ca arat ca o ciudata si m-am oprit. Mi-am scuturat usor capul, ca sa imi revin, dar nu parea ca a functionat. Bethany mi-a insfacat bratul (si e necesar sa spun ca asta e a doua oara pe ziua de azi) si m-a asezat langa ea, in timp ce eu o priveam pe satena aceea cum imi arunca sageti din priviri.

Sa inteleg ca ea era numarul 7.

Ar trebui sa ii spun ceva? Scuze?

Nu m-a lasat sa spun nimic insa, pentru ca si-a dat ochii peste cap in timp ce a mormait ceva intr-o limba pe care numai ea o stie.

Mi-am muscat obrazul pe interior si am inghitit in sec cand am realizat ca atentia tuturor inca era pe mine.

- Deci, Riva, bine ai venit in grup! vocea lui Bethany mi-a rasunat asa aproape de ureche incat aproape ca am sarit de pe scaun. Ei sunt Will si Carter (si a aratat spre baietii de mai devreme care nu si-au mutat privirea de pe mine in tot timpul asta facandu-ma pe mine sa ma simt si mai incomfortabila), Amy (si a aratat spre blonda galagioasa de langa Jace), Naty (am vazut-o pe satena aruncandu-mi o alta privire dura), iar ei sunt Tyler, Nate si Jace.

Am ignorat felul in care ma privea Jace, pentru ca arata de parca e gata sa imi dea cu tava cu mancare in cap (care era problema lui? )si am incercat sa scot un mic zambet.

Mda. Incercat.

Clar nu ma simteam in elementul meu printre cei populari.

- Baieti, ea e Riva.

Fetele si Jace s-au uitat urat, in timp ce Carter si Will mi-au zambit si mi-au facut rapid cu ochiul, iar Tyler si Nate au dat din cap in semn de buna.

- Um..hey.

Patetic, Riva. Patetic.

Stiu, stiu. Ugh.

- Deci, vocea lui Naty s-a auzit si am observat in acelasi timp ca toata lumea s-a intors la treaba lui, cum de nu te-am mai vazut pe Lista pana acum? Si dintr-o data esti in top 10? Pe locul meu, ca sa fiu mai exacta.

Felul in care mi-a vorbit nu mi-a placut. Adica stiu ca sunt invizibila, dar doar pentru ca ea e populara nu inseamna ca are dreptul sa ma trateze asa.

- Da, Revi, cum s-a intamplat asta? a intervenit blonda, Amy, gresindu-mi numele intentionat.

Stiu ca Bethany era pe cale sa intervina pentru ca intrebarile celor doua atrasesera atentia si baietilor de la masa, dar am oprit-o.

Mi-am sprijint coatele pe masa si m-am aplecat in fata, ca sa fiu mai aproape de cele doua. Stiu ca toata lumea de la masa ma privea, asa ca nu aveam de gand sa ma fac de ras.

Am inspirat adanc si am tusit scurt pana sa incep.

- Uite, Annie...

- Numele meu e Amy-

- Iar mie nu-mi pasa.

Asta clar i-a inchis gura si le-a deschis-o pe ale celorlalti in uimire.

- Ah, si tu Nady, am privit-o pe satena provocand-o din priviri sa ma corecteze dar n-a facut-o. Nu stiu ce va face sa credeti ca imi sunteti superioare, dar e clar ca aveti iuluzii daca va asteptati sa tac si sa ascult ce imi spuneti.

Cele doua fete si-au marit ochii si i-am auzit pe Will si Carter incepand sa rada.

Ok, Riva, le-ai inchis gura. Acum, retrage-te usooor...

Ma pregateam sa ma ridic cand mana lui Bethany m-a prins (din nou) de brat.

- Unde pleci?

Cred ca pentru  o secunda chiar mi s-a parut ca ar vrea ca eu sa stau. Dar e clar ca as inrautati situatia, asa ca m-am ridicat in picioare si i-am raspuns:

- Undeva unde imi e locul.

Apoi m-am indepartat de masa lor, pana sa mai apuce sa ma traga iar de brat.

- Sa mai vii pe la noi, Moon.

Cred ca l-am auzit pe Will strigand. Sau poate era Carter, dar nu am stat ca sa verific. Am impins usa cantinei si am inchis-o la loc fara sa ma uit inapoi.

* * *

Pana la finalul zilei, se raspandise vorba despre ce s-a intamplat la pranz si toata ziua primisem priviri ciudate de la elevi. Altii (pe care nu ii mai vazusem in viata mea) ma salutau pe holuri, in timp ce altii (in special fetele), imi aruncau priviri urate.

Nu fusesem niciodata mai fericita ca sunt acasa.

- Cum a fost la scoala, scumpo?

Mi-am ridicat privirea din mancare, ca sa le intalnesc pe cele ale parintilor mei.

Aproape ca mi-am dat ochii peste cap. Nu ma intelege gresit, ii iubesc, doar sunt parintii mei, dar in fiecare zi imi pun aceeasi intrebare la care le raspund la fel.

- Okay.

I-am vazut dand din cap si intorcandu-se la mancarea lor si nu stiu daca era de la tot ce s-a intamplat azi sau de la faptul ca eram intr-adevar iritata, dar pentru prima data in cei 17 ani, mi-am dorit sa  ii aud intrebandu-ma si altceva, sa insisite mai mult, poate as fi ajuns in cele din urma sa le zic ce s-a intamplat.

Am clipit, alungand gandurile astea.

Chiar daca nu comunicam prea mult, suntem inca o familie si ne iubim. Si poate ar trebui doar sa fiu recunoscatoare pentru asta.

In seara aceea, temele pareau ca nu se mai termina si cand in sfarsit reusisem sa le fac pe toate si voiam sa ma relaxez, nu reuseam. Am incercat sa citesc dar spre uimirea, ba nu, socul  meu , nu a functionat.

Am oftat renuntand in cele din urma si lasand cartea de o parte.

Ma pregateam sa ma culc, tinand cont ca asta parea ultimul lucru ce imi mai ramasese de facut, cand ecranul telefonului meu mi s-a aprins din senin.

Un mesaj? Nimeni nu imi trimite niciodata mesaje.

Cu gandurile astea m-am indreptat  spre birou si am vazut ca era intr-adevar un mesaj nou de la un numar necunoscut.

Curiozitatea si confuzia mi-au crescut si mai mult si am deschis rapid mesajul.

Stiu de tine si Tyler.

A/N HIYAA! Deci? Deci? Ce credeti ca o sa se intample? De la cine credeti ca e mesajul? Comentati si votati daca v-a placut! Credeti ca puteti ajuta povestea asta sa devina mai populara? Sa o recomandati prietenilor poate , nu stiu.  Ok, o sa vedem ce o sa se intample. Pe data viitoare!!! :-)