*sunete de elan în sezonul vânătorii se aud pe fundal* Ugh, de cumpărat am cumpărat cinci sute de mii nouazeci și opt, dar de terminat, mai puțin. Drastic mai puțin. Prin recent înțelegând ultima lună, nu cred că am ajuns decât la sfârșitul câtorva (o chestie de care nu sunt mândră e că eu încep o grămadă de cărți deodată, le aduc într-un punct apropiat de final, și le las pulii, ca s-o zic pe românește).
De exemplu, acum am nu mai puțin de opt cărți începute, și nu cred că voi /înțelegeți/: e o interzicere generală în țară ca eu să intru în librărie să-mi mai cumpăr o carte, adică atunci când eu stau la câțiva metri de posibilitate de a mai lua niște romane, vânzătorii baricadează magazinul și se retrag în buncăr.
Anyway, yolo. (◡‿◡✿) N-o să vă lovesc cu istorie/fantasy/fantasy istoric, că avem destul timp mai încolo, în 19 zile, și deși e tentant, nici cu o satiră autohtonă n-o să vă lovesc, așa că tot ce rămâne (deși neterminat) este...
Imperfecționiștii, de Tom Rachman.
Ce e? Un roman de aproape 300 de pagini, scurt, dar nu ușor de citit, fiindcă e literatură pentru adulți, nu pentru tineri. Cum e? E bun. Foarte, foarte bun chiar. O să înșir aici câteva feedback-uri date acestui roman, nu deoarece aș fi prea leneșa să-mi respir în cuvinte propria părere (deși poate ok da), însă mai mult pentru că n-am mai întâlnit niște feedbackuri decente pe spatele unei cărți încă de când velociraptorii cutreierau Pământul.
>>Este atât de bun, încât a trebuit să-l citesc de două ori ca să-mi dau seama cum a reușit autorul să o scoată la capăt, >>Nu știu cum cineva atât de tânăr poate să cunoască atât de bine defectele omenești, >>Romanul, construit precum un cub Rubik, este deopotrivă extrem de amuzant și sfâșâietor de trist.
Despre ce e? Epoca de glorie a jurnalismului și decăderea latentă a acestuia, orchestrată cu o serie de portrete ale unor bărbați și femei, a căror poveste se intersectează subtil într-o redacție din Roma. De ce îl recomand? Fiindcă e o carte cu o viziune reală asupra lumii, oricum ai lua-o, și care îți exemplifică în repetate rânduri cât de vastă e viața dacă avem curajul s-o vedem. Totodată are niște lecții de istorie contemporană presărate pe parcurs, iar cunoașterea obținută (relativ) pe gratis nu e nicicând de aruncat. Happy reading!
“But my point, you see, is that death is misunderstood. The loss of one's life is not the greatest loss. It is no loss at all. To others, perhaps, but not to oneself.”
YOU ARE READING
30 days, reading
Random[Non Fiction] Un reading challenge, în care voi vorbi în fiecare zi despre o carte pe care am citit-o (Pentru că multă lume mă întreabă ce le pot recomanda, și și mai mulți ar deveni niște scriitori infinit mai buni dacă doar ar citi cărțile potrivi...
