Într-una din zilele vieții mele, o să-mi vină un subcapitol ușor la challenge, dar zilele acelea evident nu sunt ăstea. Cum ar trebui să vă recomand eu o carte SUPRAESTIMATĂ, ceea ce dovedește limpede că nu e foarte bună, și să mă și țin departe de Young Adult? Pentru că să fim serioși, majoritatea cărților overrated din stroposferă aparțin genului YA. Hhhh *oftat răsunător*. Dar o să încerc. O să încerc, pentru voi. *cue dramatic music*
Îngeri Și Demoni, de Dan Brown.
Nah, v-am mințit, mi-a fost de fapt foarte ușor să o găsesc. (◡‿◡✿) E primul lucru care îmi vine în minte când aud cuvântul ”overrated” în combinație cu literatura. Pentru început, specific către fanii care s-ar putea să treacă pe aici (și măcar unul o să fie, fiindcă romanul ăsta e al dracului de popular) că nu e rea. Nu e rea cartea, nu e groaznică, nu e imposibil de citit, nu e o glumă în beletristică. Însă nici nu mă puteți privi în ochi să-mi ziceți că un "thriller religios" se poate ridica la rangul de geniu. E doar un roman care reușește să te țină în suspans, genul de carte de citit în metrou sau în avion (deși are vreo 500 de pagini, e atât de plină de dialog și segmentată în subcaptiole atât de dese, încât eu am terminat-o în vreo trei ore) și nu e controversată ori riscantă, astfel că oricine o poate răsfoi. Documentarea (iar ăsta e unul din puținele plusuri) nu e pe de-a întregul dezastruasă, ceea ce rar mai vezi la cărțile cu trimitere istorică care se publică acum, și marginile dintre artă, antic, și religie, se îmbină armonios. Dar cam până pe-aici au fost părțile bune.
În primul rând, în cartea asta mor toți și toți învie, e așa un haos telenovelistic complet, numai că în loc de cuțite și înjunghieri Miguel - Gulliermo, sunt împușcături și defăimări rasiste, preferabil care se întâmplă și în vreo 5-6 biserici de-a lungul drumului. Persoanjul secundar principal (hah!) e the Mary Sue to end all Mary Sues. E o cercetătoare genială, vegetariană, yoghină, mai lipsește să vorbească cu animalele dar e pe-aproape, știe să se bată, rujul îi rămâne pe buze tot timpul, i-a murit tatăl cu 3 ore înainte de acțiunea cărții dar ea nu varsă nici o lacrimă și mai pune și de una mică cu portagonistul. Adică, ce? Ce? Fraților, de când am renunțat la a mai scrie despre oameni?
En fin, chimia dintre ei nu e forțată, caracteristicile celorlalte persoanje sunt ceva mai realiste, și dacă treci peste toată povestea cu Illuminati Musulmani La Vatican (lucru care evident nu e ușor de neglijat, fiind o tâmpenie colosală, punctată cu un plot twist mai mult decât mediocru) are unele teorii anti-pro-religie destul de pertinente. Linia narativă e simplă, fără descrieri sau artificii stilistice deosebite, păstrând tușele de psihologie și filosofie la o intensitate minimă, atât cât să-ți dai seama că personajele ălea sunt oameni cu o cauzalitate, acțiune-reacțiune, și să te facă să gândești 0,8 secunde între scenele tip Van Damme. Deci, fiindcă este atât de facilă, chiar e o carte pe care ar trebui să o citească oricine, fiind totuși mult mai bună decât prostii gen Vârcolaci În Tabere sau Vampiri În Liceu, așa că dacă cineva care citește subcapitolul acesta e pe la începutul drumului său către literatură serioasă, get on this book, mate. Happy reading!~
CZYTASZ
30 days, reading
Losowe[Non Fiction] Un reading challenge, în care voi vorbi în fiecare zi despre o carte pe care am citit-o (Pentru că multă lume mă întreabă ce le pot recomanda, și și mai mulți ar deveni niște scriitori infinit mai buni dacă doar ar citi cărțile potrivi...
