The Terrorist

Capitolul 25

  Perspectiva Abbie 

 Sunt practic târâtă de mama afara din camera pana in living. Ma zmucesc din mâna ei tipand sa ma lase in pace.Nu pot sa cred ca m-a lovit. E prima palma pe care o primesc de la parinti. Si nu ma asteptam ca tocmai ea sa faca asta. O urasc. O urasc groaznic in momentul asta. 

- Lasa-ma! Tip spre ea avand lacrimile formate in coltul ochilor.

 - O sa-ti arat eu tie iubire la varsta ta! Tipa mama avand mana stransa in jurul incheieturii mele.Ma tranteste pe canapea punandu-se in fata mea. 

- De ce, Abbie? Cu ce ti-am gresit? Ai avut intotdeauna tot ce ti-a trebuit... Spune dar nu apuca pentru ca imediat o intrerup. Ma ridic de pe canapea, practic impingand-o din fata mea. 

- Mama, nu ma mai intereseaza nimic. Degeaba spui tu ca am avut tot ce am vrut daca intotdeauna a fost cearta in familie. Si nu numai asta. Nu ma intereseaza nimic. Il iubesc pe omul asta, si nimeni nu imi poate schimba parerea asta. 

- Taci! Tipa mama ridicand mana sa ma loveasca din nou. Palma ei ma ia prin surprindere atunci cand face contact cu fata mea.

 - Te urasc! Tip asezandu-mi mana peste locul lovit. Nu vreau sa te mai vad niciodata! Tip mai tare decat credeam ca o pot face. 

- Abbie, te-ai schimbat de cand puscariasul ala a intrat in viata ta!

 - M-a facut sa realizez unele lucruri, puscariasul ala. Tip apoi ii arunc mamei o privire rece inainte sa ma ridic si sa plec.

 -Te voi duce la un psiholog, nu mai esti normala. Tipa mama. 

- Singura persoana care are nevoie de un psiholog esti tu! Tip si decid sa ignor restul cuvintelor pe care mi le arunca si urc rapid in camera mea incuiandu-o. Ma trantesc in pat lasnd frau liber lacrimilor.  

  Perspectiva lui Justin

 Incă aştept ca afurisitul de Ronald sa ma salveze dar vad ca nu face nimic. Stau inchis de cateva zile şi deja numai suport. Sper să vină azi, ori voi incerca sa scap singur. Gandul ca Abbie sufera din cauza mea, ma strapunge. Nu merita sa sufere. Abia astept sa o vad cand voi scapa din celula asta nenorocita! Cat timp eram pe ganduri, trapa de la aerisire se deschide usor şi Dani, omul lui Ronald, sare de sus pe paznic, infigandu-i cutitul in burta. Cade pe jos şi sangele incepe sa se intinda pe podeaua murdara a celulei. Ii ia cheile şi desface lacatul, dandu-mi drumul. Zambesc strengar şi o luam prin trapa de aerisire, fara ca vreunul din noi sa zica ceva.  

  Mă târam cu grija prin spatiul aproape minuscul pana aud alarma pornind, auzindu-se in  toate coltisoarele. 

-La dracu. Scâncesc.

 -Stai calm, Bieber, Ronald a prevazut asta si a pregatit totul.Cuvintele lui ma fac sa ma linistesc intr-un fel. Stiu ca Ronald e genul pus la punct avand fiecare detaliu studiat si pregatit.
   Lumina din capatul celalalt ma face sa ranjesc.Dani isi scoate pistolul inainte sa iasa pe acoperisul sectiei si sa se asigure ca totul e ok. Imi face semn sa ies iar eu nu mai stau pe ganduri.

  Privesc soarele care stralucea prea puternic si privesc in jur la agitatia de afara. 

-Si acum? Imi ridic o spranceana, iar Dani imi face semn sa ma uit in sus.