The Terrorist

Copitolul 10

   E dimineață. Mã trezesc langă el privindu-l pret de cateva secunde. E așa inocent când doarme, de ce nu poate fi așa mereu?

   Imi frec ochii cu dosul palmelor dezmortindu-ma. Incerc sa ma ridic din pat, dar mana lui mare imi inconjura talia tinandu-ma aproape. 

Acum chiar nu pot să ies din strânsoarea lui, mârâie puțin și iși baga capul in scobitura gâtului meu. Cum fac să scap de aici? Incerc să ii dau mâna ușor dar mã strânge și mai tare in brațe.

  Asta este cel mai dragut moment al nostru. Chiar daca acum doarme si e inconstient. Zambesc usor la acest gand. 

-Justin. Ii soptesc la ureche asteptand sa se trezeasca.

  -Nu acum. Mormaie intorcandu-se cu spatele mine.

 Imi dau ochii peste cap dand patura jos de pe mine. Imi pun picioarele pe pardoseaua rece, ridincandu-ma in picioare . O mana mare ma apuca de incheietura si ma trage, cazand peste el.

     Il privesc pret de cateva secunde zambidnu-i.

 -Neata si tie. Spun mormaind. 

-Mhmm, neata. Spune asezandu-si mana pe soldul meu  

  - Nu plec nicãieri, mă lași te rog să ma dau jos din pat?

 - Ar trebuii să ne cărăm de aici. Cască lung. 

 - Ai dreptate. Il aprob.

 - Imbracã-te. E frig aici daca nu ai patura pe tine. 

 - Nu imi este frig.  

  Am observat cã e mult mai draguț atunci când este adormit, sper să nu-mi strice ziua.

-Te pot incalzi eu. Sexul de dimineata e cel mai bun. Adauga el ranjind.

 Si a inceput iar,nu putea fii draguta toata ziua?

- Nu mulțumesc. Mă ridic incet el admirându-mi fundul. Doar il enervez puțin.

  Dupã ce ne imbracăm, plecam din acea casă mergand drept inainte sperand ca puteam ajunge undeva. Intr-un final ajungem la stradã. Stam ceteva minute si ne plimbam pana zarim o masina. Justin face semn mașinii sa se opreasca. 

 Opreste langa picioarele noastre lasand geamul in jos. Era gen o camioneta micuta.
 - Mergeți inspre sud? Spune șoferul.

 - Da. Raspunde Justin iar tipul de la volan ne face semn sa urcam.

   Tipul din masina era plinut si cu barba. Parea genul de om dur care nu iarta pe nimeni cand greseste. Sper ca Justin sa-si tina gura.

Era liniste in masina doar radioul ce era dat pe un post de muzica veche auzindu-se incet.

-Va este foame? Zice tipul de la volan dur.

-Da domnule, putin. Spun cu o teama in voce.

-Spune-mi Greg. Adauga Iar eu dau aprobator din cap privindu-l pe Justin. Avea expresia fetei schimbata. Cum isi poate schimba starile de spirit asa de repede?

  Pe drum facem o oprire la un restaurant mic sau bufet, ce o fi. In timp ce Greg se duce să ia ceva de mâncare, Justin coboara din masina si se urcã repede la volan , apasand pe accelerație. 

 - Idiotule! Stai cuminte. Oprește. Iar o să avem belele!  Spun speriata.

- Oh termină. Asta e o fazã clasicã pe care un strãin o poate face. Pe ãla nu l-a dus capul deloc, cum sã ne lase in mașina singuri. Râde Justin.