JULIE'S PART.
"O sa il gasesc, fie ca vi cu mine sau nu!" aproape tip, punandu-i masca in brate si ridicandu-mi rochia, m-am intors pe calcaie, inaintand printre oamenii necunoscuti.
Dupa cateva minute bune de mers, m-am descaltat, luand pantofii in mana si incepand sa fug pe gazonul rece si umed. Oamenii se uitau la mine exact cum ma uitam eu la ei; fetele lor ascunzandu-se in spatele mastilor. M-am oprit in fata scarii, privind in jur, apoi am urcat treptele, intrand din nou in casa imensa. Simetam ca e ceva in neregula cu aerul asta elegant si si parca prea linistit. Nu surprinsesem pe nimeni holbandu-se la mine. Am inchis usile de lemn cu geamuri in urma mea, expirand usurata, ca si cum as fi scapat din lanturi. M-am intors, lipindu-mi spatele de una din ele pentru cateva momente, apoi mi-am lasat pantofii langa unul din piedestalele pe care era o statueta din bronz.
Spre surprinderea mea, marmura era calda si am pasit cu incredere, pierzandu-ma pe holul imens si puternic luminat de cateva candelabre gigantice. Oprindu-ma din nou, am auzit pasi. M-am strecurat rapid in spatele unuia dintre stalpii de sustinere albi, cu modele din vopsea aurie, asteptand ca pasii sa se auda din ce in ce mai putin, semn ca individul a plecat, dar inima a inceput sa-mi bata cu putere cand pasii au inceput sa se auda mai tare si parca mai apasat.
Invartindu-mi inelul pe deget, incercam sa imi calmez respiratia zgomotoasa. Am inchis strans ochii, picioarele mele spunandu-mi sa fug ca o pisica speriata. Cand pasii s-au oprit, am deschis ochii pe rand, relaxandu-mi umerii si dand degetului pe care aveam inelul. In momentul in care m-am intors, ocolind stalpul, m-am lovit de un piept dur, dandu-ma un pas inapoi.
Barbatul purta un costum negru, o camasa alba simpla reliefata de un papion desfacut tot negru, ce ii atarna de o parte si de alta a gatului. Mi-am indreptat umerii, luand o gura mare de aer si ridicand privirea spre fata lui. Ochii de un albastru tulburat si expresia ingrijorata, m-au facut sa inlemnesc. Parul dezordonat si buza pe care si-o musca stresat de cand imi ridicasem privirea, erau reale.
"Julie?" sopteste, iar eu inghit in sec.
"Louis," spun intr-un final, lovindu-ma din nou de pieptul lui si strangandu-l in brate.
"Am-am crezut ca..." am murmurat, adancindu-mi fata in sacoul lui, iar mainile sale se strang puternic in jurul meu.
"Sunt aici." zice calm, leganandu-se de pe un picior pe altul.
"Cum-" incep, cautandu-i privirea.
"Nu avem timp de asta, vino!" spune, dandu-mi drumul din stransoare si prinzandu-ma de mana.
"S-stai!" il opresc, tragandu-mi mana dintr-a lui.
"Harry e afara..." murmur, lasand privirea in jos si intrebandu-ma cum de nu mi s-au umezit ochii.
"O sa vina si el, haide." pufneste, prinzandu-ma din nou de mana si tragandu-ma dupa el pe niste scari ce duceau la etaj.
"L-Louis, ma doare!" spun, incercand sa imi trag din nou mana din stransoarea lui.
"Misca-te!" se rasteste, tragandu-ma mai tare de mana si impingandu-ma pe o usa din geam.
"Inceteaza!" ma impotrivesc, cu tonul la fel de ridicat, iar el imi da drumul incheieturii, inchizand usa in spatele lui.
"Nu ridica tonul si vorbeste mai putin." maraie, intorcandu-se spre mine si bagandu-si mainile in buzunarele pantalonilor negrii.
"Ce dracu se-"
"Daca nu taci, o sa se intample ceva rau." ma intrerupe, asezandu-se pe un scaun de fier.
"Si crede-ma, nu vrei asta." adauga serios, privindu-ma de jos.
YOU ARE READING
He's so strange...- I.His Everything
Fanfiction[HS] "Sentimentele pe care le simt fata de tine ma poarta dincolo de limite, spre cea mai dulce si periculoasa obsesie." a spus ea. "Stii ce insemni pentru mine si nu o sa te las sa uiti asta!" a fost tot ce a zis el.
