🐺LXXVII🐺

1.9K 133 6
                                    

Tocmai când ultimele raze ale soarelui se stinseseră, luând odată cu ele și speranța mea, scara căzu la marginea peșterii cu un pocnet, făcându-mă să tresar.

Pe ea a început să coboare o siluetă, care a sărit peste ultimele trepte, aterizând pe podeaua tare a peșterii. Un fior rece mi-a trecut pe șira spinării, iar respirația mi s-a oprit pentru o secundă. Era Liam.

– Haideți, spuse el în șoaptă, abia am trecut de patrulele de noapte.

M-am calmat, fiindu-mi rușine de gândirea mea. Cum îmi putusem închipui că și Liam ne trădase? Am sărit în picioare, alergând spre el și strângându-l în brațe, nespus de fericită că îl văd.

– Avem un plan, continuă el. Vom arunca în aer întreg complexul Vânătorilor. Plantăm bombele pe drum spre ieșire.

M-am gândit la câți Vânători vor muri. Vom răzbuna mii de suflete care au fost ucise pe nedrept. La urma urmei, ori pierdeam noi, ori pierdeau ei. Iar eu îmi doream, bineînțeles, să câștigăm noi, cu orice preț.

Am urcat pe scară după Liam, hotărâtă să-mi surprind dușmanii. Ne aflam într-o mică grădină, în vârful muntelui, iar complexul era, de fapt, construit în interiorul acestuia. Câteva trupuri zăceau fără viață ceva mai încolo, fiind opera lui Liam. Am început, apoi, să coborâm în subteran printr-un tunel lat.

✔Night WhispersTempat cerita menjadi hidup. Temukan sekarang