XXIII

2.6K 211 3
                                    

Dezamăgit, lupul se ridică în picioare, scuturându-se. Făcu câțiva pași, apoi se întoarse și mă privi insistent. Voia să-l urmez. Am ezitat. Aveam să urmez un lup în mijlocul nopții prin pădure? Totuși, nu aveam de ales. L-am ajuns din urmă, acum mergând pas la pas.

O lumină a răsărit dintre copaci când am ajuns la marginea unei pajiști, unde se afla casa mea. Cu lupul alături am ajuns în fața casei, descoperind un geam deschis. Am intrat înăuntru, urcând în camera mea. De la fereastră am văzut cum lupul m-a mai privit o dată intens, apoi s-a întors și a fugit. Atunci am avut o senzație de dejá vu.

M-am întors în pat, întrebându-mă cum ajunsesem în pădure. Nu-mi aminteam nimic. Am adormit imediat, cu gândul la acei ochi deosebit de verzi întipăriți adânc în minte.

✔Night WhispersWhere stories live. Discover now