XXI

2.7K 220 0
                                    

Terifiată, m-am gândit ce aș putea face. Picioarele mele parcă prinseseră rădăcini, frica punând stăpânire pe mine. Inima îmi bătea cu putere. Am închis ochii, tremurând.

Un scâncet parcă făcut de cățel veni de lângă mine. Am simțit un trup îmblănit care se freca de picioarele mele. Am deschis ochii șocată, descoperind că lupul se gudura scâncind la picioarele mele.

Văzând că-l privesc, s-a oprit în fața mea, înclinându-și capul într-o parte și lăsându-și limba să atârne. Am zâmbit cu gura până la urechi văzându-l, dar chipul lupului redeveni brusc serios. Își apropie botul de mâna cu tăietura, inspectând-o parcă.

– E ok, am șoptit eu, neștiind de unde venea impulsul de a-l liniști pe lup.

Dar lupul nu părea convins. Și-a lipit urechile de cap, îngustându-și privirea. De când puteau face lupii așa ceva? De fapt, ăsta nu părea un lup normal, aveam senzația că mă înțelegea.

✔Night WhispersUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum