IX

3K 235 9
                                    

– Mersi, Dark, m-am forțat să articulez.

– Pentru puțin, spuse Dark, care nu pierduse contactul vizual nici măcar pentru o secundă.

M-am înălțat iar pe vârfuri, prinzând răbdătoare hârtia creponată în colțurile de sus, apoi în cele de jos. Mă simțeam stresată cu Dark fiind la mai puțin de un metru de mine, mai ales după discuția din cantină cu Crystal.

– Deci îți place să desenezi, începu Dark cu accentul lui britanic superb.

– Se poate spune, răspund eu întrebându-mă de unde ar putea ști asta.

Am înghețat. În cantină îi spusesem lui Crystal că îmi place să desenez. Nu mă mai împrietenisem cu nimeni altcineva, deci nu mai vorbisem cu nimeni. Însă Dark se afla în partea opusă a cantinei, de unde să fi auzit ce am spus?

M-am panicat dându-mi seama că se putea să fi știut că am vorbit despre el. Neîndrăznind să-l privesc în ochi, m-am gândit cum aș putea să nu vorbesc deloc cu el. Am fost salvată de profesor.

– Ați putea să contribuiți fiecare cu câte un desen pe echipe. Voi doi ați putea forma o echipă, v-ați decurcat bine, zice arătând spre mine și Dark. Aștept câteva desene reușite de la voi!

Am închis ochii rugându-mă să se sfârșească odată visul ăsta ciudat. Eu în echipă cu Dark? Serios?

————

Puțin suspans nu strică niciodată :))

✔Night WhispersWhere stories live. Discover now