LXV

1.9K 173 6
                                    

Era Aiden. Mi-am amintit imediat de întâmplarea de după-amiaza aceea. Dacă se va răzbuna? Am făcut un pas înapoi, lipindu-mi urechile de cap și adulmecând aerul.

Mi-am lipit burta albă de pământ, dându-mă bătută. Nici măcar nu mă recunoștea.

– Thea? a întrebat el mirat după o clipă, privindu-mă lung.

Am scâncit încet.

– Transformarea a avut loc prea devreme, spune el apropiindu-se rapid și îngenunchind.

Mi-am pus capul pe sol, închizând ochii. Stomacul mi se făcuse ghem. Aiden și-a trecut mâna blând prin blana mea, așa cum am făcut eu o dată cu un anumit lup cu blană întunecată.

– Ca să devii om trebuie doar să te gândești la forma ta umană.

Nu avea nevoie să-mi citească gândurile ca să știe ce gândesc. Pur și simplu mă cunoștea. I-am urmat deci sfatul.

Tot ce știam, o secundă ma târziu, era că eram ținută în brațe, în timp ce vântul tăios de toamnă șuiera vârtos pe lângă mine, fără să mă atingă. Eram din nou în pijamale noaptea, în mijlocul pădurii. Am deschis ochii, văzându-i pe ai săi, care străluceau în lumina lunii. L-am îmbrățișat și eu, punându-mi capul pe pieptul său.

– Îmi pare rău. A fost o prostie ce am făcut azi, am spus încet.

El mi-a mângâiat ușor spatele.

– Nu-i nimic, a răspuns Aiden. De acum vei ști și tu toate tâmpeniile care îmi trec prin minte.

Nu am mai spus nimic, bucurându-mă pur și simplu de moment.

✔Night WhispersWhere stories live. Discover now