În Ochii Ei

Cap 10. Samantha

Am petrecut restul nopţii analizând toate cele întâmplate în ultimele 24 de ore. De la primul sărut până la "ieşi afară ", toate într-un interval scurt de timp. Şi undeva spre 4 dimineata am înţeles unde am greşit. Pentru că am greşit. Ar fi trebuit să mai aştept înainte să îi spun că îl iubesc. Deşi teoretic am aşteptat destul, doar că el nu ştie asta. Apoi, momentul nu a fost tocmai inspirat, fiind încă afectat de întâlnirea cu fosta soţie. Ca îmi place sau nu au fost căsătoriţi o perioadă bună de timp şi a iubit-o foarte mult. Poate încă o mai iubeşte.. Anumite sentimente nu dispar peste noapte, oricat de mult am fost răniţi de acea persoană. Eu ştiu asta cel mai bine.

Nici nu mi-am dat seama când am adormit. Soneria telefonului mă trezeşte, cam forţat ce-i drept, scot nasul din pernă şi ridic obiectul responsabil cu intenţia de al azvarli cât mai departe. Numele de pe ecran îmi atrage atenţia însă şi răspund.

"Casper!!! "

"Hei, Jade! " încerc să-mi dreg glasul care trădează faptul că am rămas trează mare parte a nopţii şi am mai şi bocit pe ici pe colo.

"Ce-i cu vocea asta, Sam? Eşti mahmură? " izbucnesc într-un râs colorat.

"Nu am dormit foarte mult azi noapte, atâta tot. Tu ce faci?  Unde eşti? "

"Acapulco, baby!  Sam, trebuie să vii şi tu, e o nebunie aici! Valuri, snorkeling, surf.. Băieţi sexy "

"Se pare că te distrezi de minune!  Uite, promit că mă gândesc. Tu cât rămâi acolo?  "

"Tot restul verii, stau la mătuşa mea. Sam, trebuie să închid acum, ne auzim mai târziu, ok? "

"Desigur!  Ai grijă, Jade! "

"Şi tu, Casper! "

Apelul se termina şi strâng uşor telefonul la piept. Îmi lipseşte Jade, cu veselia ei contagioasă, intodeauna căutând o nouă aventură. Ştiu sigur că va avea un viitor strălucit.

Mă ridic din pat şi mă îndrept spre fereastră. Cerul senin şi razele soarelui prevestesc o altă zi frumoasă de vară. Apoi observ că maşina lui Luke lipseşte. A plecat devreme la birou tocmai pentru a mă evita, bineînţeles.  Uite aşa, o luăm de la capăt..

Oftez şi mă târăsc afara din cameră, apoi pe scari până ajung în bucătărie. Miroase a cafea proaspata şi brioşe. Mama citeşte ziarul şi fiind foarte absorbită de lectură înclină puţin ceaşca şi varsă cafea pe ea.

—Ce nai... Sam!  Nu mai rânji şi da-mi un prosop de acolo.

Mă prefac serioasă şi îi arunc prosopul. Puţin cam tare şi cam sus, ajungând pe faţa mamei. Mă priveşte cu o expresie ce vrea să spună " vorbeşti serios? ",apoi izbucneşte în râs când ridic din umeri cu un aer inocent.

Îmi torn şi eu o ceaşcă apoi fac înconjorul mesei şi îi depun un sărut pe obraz.

—Bună dimineaţa!

—Bună, scumpo!

Simt ochii mamei cercetandu-ma şi încerc să zâmbesc şi sa ascund faptul că pe interior atârn de un fir de păr.

—E totul in regulă, Sam?  Pari puţin distantă.

—Sunt bine, mama!  Am vorbit cu Jade puţin mai devreme. Se distrează de minune in Mexic. M-a invitat şi pe mine.

—Dacă vrei să mergi e ok. Ţi-ar prinde bine puţină relaxare. Vrei să te duci?

—Nu prea cred. E o expoziţie de artă contemporană săptămâna viitoare ȋn Orlando şi mă gândeam să dau o fugă pe acolo. Merge Steph cu mine.