În Ochii Ei

Cap 9. Lucas

****

Nu pot să cred! Din toate locurile din oraş se putea să nu nimeresc în acelaşi restaurant cu ea. Sper doar să nu facă o scenă în faţa Samanthei şi a părinţilor ei.

Trag scaunul şi aştept ca Samantha să se aşeze apoi ocup locul liber de lângă ea.

-Scuze, Luke, spune Amelia. A ajuns puţin înaintea voastră. Vrei să mergem în altă parte?

-E in regulă, Amelia. Banuiesc că era inevitabil să se întâmple şi asta.

Întorc privirea spre Sam, aceasta îmi zâmbeşte şi mă întreabă din priviri dacă sunt bine. Ador lucrul ăsta, faptul că ne înţelegem fără să scoatem un cuvânt. Îi zâmbesc complice şi aceasta roşeşte.

-Sam, scumpo, te simţi bine? Eşti roşie la faţa!

Amelia o scanează din cap până-n picioare şi simt cum mă ia cu călduri. Încerc să mă calmez altfel ne dam de gol.

-Sunt bine, mama! Răspunde Sam ruşinată şi deschide meniul rasfoindu-l de zor.

****

Seara decurge minunat, toată lumea se simte bine. Emma s-a ţinut deoparte, spre fericirea tuturor.

-Luke, îmi faci o favoare? Mă întreabă la un moment dat Christian.

-Bineînţeles! Spune!

-O duci tu pe Samantha acasă. Eu şi Amelia am promis că mergem la un cocktail cu familia Smith. Sunt aproape sigur că nu vrea să vină cu noi, nu-i aşa?

-Mai degrabă îmi scot ochii cu furculita asta, spune Sam pe un ton extrem de serios. Îţi jur, tata, sunt cei mai încrezuţi oameni pe care îi cunosc.

Are dreptate. Am avut prilejul să îi întâlnesc de câteva ori şi întotdeauna sfârşeam cu o migrenă teribilă ascultand cum îşi ridică în slăvi odrasla, sau se laudă cu cine ştie ce nouă achiziţie.

-E plăcerea mea, Chris! Răspund încercând să-mi ascund nerăbdarea de a fi singur cu Samantha din nou.

Însă bucuria îmi scade treptat, cu fiecare pas făcut de Emma în direcţia noastră. Strâng din dinţi şi spre surprinderea mea simt mâna Samanthei pe piciorul meu, mă strânge uşor încercând să mă calmeze. Îmi aşez mana peste a ei şi ne împletim degetele.

-Bună seara tuturor!

Vocea ei mă scârţâie pe creier. Va fi nevoie de un miracol să nu începem o ceartă acum.

Christian şi Amelia o salută, eu nici nu mă pot uita la ea. Nu mai are nimic din femeia cu care m-am căsătorit acum 5 ani.

-Sammy, nu ştiam că te-ai întors! Exclamă apoi cu o bucurie forţată. Arăţi bine!

-Mulţumesc! Şi tu la fel!

Emma îşi drege vocea, sperând să mă facă să mă întorc spre ea.

- Luke? Putem vorbi puţin?

-Nu, nu putem. răspund sec, fără să îi arunc o privire. După cum vezi, sunt ocupat.

-Nu te reţin mult, promit.

Îşi aşează palma pe umărul meu şi mă mişc puţin, înlăturand-o. Apoi mă ridic şi mă uit spre Sam.

-Mă întorc imediat.

O apuc de braţ şi o conduc afară. S-ar putea să iasă urât.

-Ce vrei, Emma?

-Să văd ce mai faci. Vorbeam serios când ti-am spus că mi-aş dori să ne acordăm o a 2-a şansă. Nu crezi că merităm asta, după 5 ani împreună?