În Ochii Ei

Cap 7. Lucas

O privesc şi, după felul în care îşi frământă mâinile şi îşi muscă buza, îmi dau seama cât de încordată este. Mă dau într-o parte făcându-i semn să o ia înainte. Excluzând felinarele de pe alee casa e cufundată în beznă şi uit pentru câteva clipe că Martha are liber azi. Se pare că şi Sam a uitat, judecând după expresia ei nedumerită.

Intrăm şi bâjbâim după întrerupător mâinile noastre atingându-se uşor. Nu şi-o retrage şi apasam amândoi butonul.Lumina inundă camera şi observ din nou roşeaţa din obrajii Samanthei. Apoi îmi dau seama ca de fapt încă nu-i eliberasem mâna.

-Scuze! Mormăi şi cred că sunt la fel de roşu ca şi ea.

Ce dracu! De când roşeşti tu?!

Un clinchet scurt se aude din poşeta Samanthei. Aceasta scoate telefonul şi zâmbeşte larg.

-Mesaj, de la mama. Şi-a amintit că Martha e liberă azi. Zice să comandăm pizza sau ce vrem.

Nu spun nimic şi mă îndrept spre scari.

-Vrei pizza? Întreabă Samantha.

-Nu. Răspund sec.

-Atunci să comand altceva?

-Pentru mine nu.

Aud un oftat in spatele meu şi mă întorc doar ca să observ faţa deznădăjduită a Samanthei.

-Mai bine gătim noi ceva, propun eu. Ce zici?

Sam bate din palme şi dă din cap zâmbind.

- Merg să mă schimb şi revin.

-Ok, voi fi în bucătărie, răspunde aceasta.

****

Cobor 10 minute mai târziu şi ma duc ţintă spre bucătărie. Sam studiază frigiderul lăsându-și greutatea de pe un picior pe celălalt. E desculţă şi se ridică pe vârfuri pentru a verifica ceva de pe raftul de sus. Rochia pe care o poartă i se ridica periculos şi ma trezesc că mă ia cu călduri. Scutur din cap încercând să alung aceste gânduri.

-Hei!

Sam tresare şi duce mâna la piept. Apoi râde şi aruncă în mine cu mănuşa de pe blatul bucătăriei.

-M-ai speriat, Luke! Spune şi se fereşte la timp evitând mănuşa ce se îndrepta către faţa ei.

Râdem amândoi apoi ma apropii de ea. Îi dau după ureche o şuviţa rebelă şi îi depun un scurt sărut pe creştet.

-Deci? Ce gătim? Întreb şi deschid la rândul meu frigiderul.

-Hmm.. Ce zici de nişte paste?

Verific rapid conţinutul acestuia: văd bacon, văd smântână, văd ouă. Întorc privirea spre Sam, ridicând o sprânceană.

-Carbonara?

- Sună bine! Cu ce te ajut? Mă întreabă Sam.

Râd şi îmi pun mâinile pe umerii ei. Apoi o rotesc şi o dirujez către primul scaun.

-Stai aici şi nu atinge nimic. Ştii bine că eşti un pericol in bucătărie.

Chiar dacă e bine intenţionată Samantha şi gătitul nu au nimic în comun. Reuşeşte întotdeauna să spargă ceva, să ardă ceva aparent imposibil de ars sau sa se rănească într-un fel.

Nu protestează, conştientă de anti-talentul ei in arta culinară. Îşi dă jos jacheta şi se aşează mai confortabil în scaun. Apoi se răzgândeşte şi vine spre mine.