În Ochii Ei

Cap 2. Lucas

***

-Luke???

Gasul Marthei ma scoate din transa. Imi dreg putin glasul inainte de a-i raspunde.

-Daa,ma scuzati,spun eu fastacit si putin jenat. Ati spus ceva?

-Te-am intrebat daca mai vrei cafea? Imi zambeste si arata spre ceasca mea goala.

-Aaa..nu,multumesc! Trebuie sa plec la birou.

-Ok..Sper ca ajungi la cina diseara. Pregatesc lasagna si tiramisu la desert.

Bineinteles. Doar sunt preferatele Samanthei..

-Voi face tot posibilul,Martha...

Ma ridic si fac inconjurul mesei pentru a ajunge langa ea. Imi aminteste de mama si cat de mult imi lipseste de cand a plecat dintre noi acum 3 ani.

-Multumesc pentru micul dejun! Au fost delicioase clatitele! O sarut pe obraz facand-o sa rada.

-Baiete,cand ai de gand sa dai barba aia jos?! Ma gadili si pe deasupra arati ca un calugar..

-Ne vedem diseara,spun eu razand si ies din bucatarie.

***

Ma uit peste niste acte de aproape o ora fara sa inteleg ceva din ele. Nu ma pot concentra deloc azi,nu inteleg ce e cu mine. Ridic receptorul si ii cer secretarei mele sa-mi aduca o aspirina si un advil pentru ca a inceput sa ma doara si capul. Simt ca ma paste o raceala zdravana si mai ca imi vine sa sar in sus de bucurie. Chiar imi era dor de niste febra,frisoane ,tuse si tot ce mai aduce cu ea..la modul sarcastic,bineinteles..

Arunc o privire spre telefonul meu si observ ca am cateva apeluri pierdute ,2 din ele de la Emma si ma intreb ce naiba mai vrea acum. Decid sa o sun mai tarziu pentru ca in starea asta nu cred ca voi putea asculta ce are de spus fara sa ma enervez. Vad si un mesaj de la ea si il deschid.

"Lucas,te rog,ne putem intalnii..nu se poate sfarsii asa..facem cu totii greseli..vreau doar sa vorbim putin...imi lipsesti"

Nu ma pot abtine si incep sa scriu

"S-a sfarsit deja,Emma. S-a sfarsit cand te-am surprins cu Jake in pat. S-a sfarsit cand ai marturisit ca nu era prima data si ca au mai fost si altii inaintea lui. S-a SFARSIT cand am semnat actele de divort..nu mai avem ce vorbii..nu ma mai deranja"

Ii blochez numarul si arunc telefonul pe birou,in timp ce pe usa intra seceretara mea cu pastilele cerute. Le iau cu putina apa si apoi ma intorc la hartiile imprastiate din fata mea.

-Mai aveti nevoie de ceva,domnule Renzo? Ma intreaba Claire,secretara mea.

-Nu,Claire..aaa,stai putin..imi trebuie un capsator.

-Aveti unul in cel de-al 2-lea sertar,domnule. Si nu uitati ca aveti sedinta cu dl Lace si ceilalti asociati peste 30 de minute.

Deschid sertarul cu pricina si vad capsatorul.

-Multumesc,Claire! Chiar uitasem,bangui mai mult pentru mine..Asta e tot? Aproba inclinand capul apoi se intoarce pe calcaie si iese din birou.

Strang hartiile,le prind cu ajutorul capsatorului si le asez cu grija intr-un dosar. Ies din birou si dupa ce meditez putin in fata liftului decid sa o iau pe scari. Ajung repede la etajul 3 si ma indrept grabit spre biroul lui Christian. Bat usor in usa si intru. Christian vorbeste la telefon. Se intoarce spre mine si imi face semn sa ma asez pe scaunul din fata lui.

Ochii imi cad pe una din pozele inramate de pe birou. Poza Samanthei. Poza "after cancer". Zambeste vag,cum numai ea stie sa o faca atunci cand vrea sa ascunda ca o supara ceva,si poarta esarfa cu tricolorul Italiei,primita de la mine inainte sa plece din nou la scoala. Imi amintesc perfect ziua aceea,ultima data cand am vazut-o... Apoi a plecat si dusa a fost..

Ma intorc la poza trecand usor cu degetul peste chipul ei frumos,si ma pierd putin in ochii ei albastrii..si abia acum realizez cat de tare imi e dor de ei..de ea..de mine.

***