Cap 8. Samantha

66 1 0
                                    


                             ****

Zâmbesc instantaneu simţind cum fruntea îmi este mângâiată delicat de o mână. Deschid ochii încet însă nu il vad pe Luke la căpătâiul meu ci pe mama, cu o ceaşcă de cafea într-o mână şi cu cealaltă îmi alintă chipul.

—Bună dimineaţa, mami!

Zâmbesc galeş şi mă întind căscând zgomotos, apoi mă ridic in capul oaselor. Mă întreb dacă e de mult aici sau dacă l-a văzut pe Luke lângă mine.

—Bună, scumpo!  Ai adormit aici aseară?

Dau din cap că da.

—Am ajuns şi eu in jur de ora 3, însă dormeai atât de liniştită şi nu am vrut să te trezesc.

—A fost până de curent şi am rămas aici, dar am dormit surprinzător de bine. Ziceai că rămâi acolo toată noaptea. S-a întâmplat ceva?

—Nimic grav, pacientul era stabil aşa că m-au trimis acasă să mă odihnesc puţin. Acum trebuie să mă întorc, astăzi am o altă operaţie, sper să iasă bine. Transplant renal la un copilaş de 8 ani, sărăcuțul aşteaptă de mai bine de un an ziua asta.

Se ridică şi ma sărută pe creştet apoi îmi ciufuleste uşor părul, râzând.

—Te sun mai târziu, tatal tau ne scoate în oraş diseară. M-a sunat Martha, nepoata ei a născut azi noapte aşa că am lăsat-o liberă toată săptămâna. Te descurci, nu-i aşa?

—Da mama, e ok. Mă bucur pentru Martha, o voi suna şi eu mai târziu.  Stephanie va trece pe aici ceva mai târziu.

—Bine, puiule. Distractie placuta!  Ne vedem diseară!

—O zi bună, mami!

Îmi face cu mâna, zâmbind şi se îndreaptă spre ieşire. Apoi aud maşina îndepărtându-se şi ma ridic de pe canapea. Iau ceaşca mamei şi o pun în chiuveta, în bucătărie. Nu găsesc farfuriile de aseară, şi totul e în ordine. Îmi amintesc bine că le pusesem tot în chiuvetă însă nu apucasem să le spăl pentru că am rămas în beznă.

Mă întorc în sufragerie si verific telefonul. Rămân cu gura căscată când văd că e aproape ora 11. Am câteva mesaje de la Jade şi Steph, un apel pierdut de la tata şi atât. Nimic de la Luke.

Încep să cred că am visat totul şi mă cuprinde o tristeţe apăsătoare. Nu poate fi aşa..

Mă aşez pe canapea şi strâng picioarele la piept. Închid ochii şi parcă simt buzele lui peste ale mele, mâna lui peste şoldul meu. Barba lui gadilandu-mi obrazul.  Nu a fost un vis, sunt sigură.

Luke m-a sărutat. În sfârşit..

Amintiri cu noi îmi apar în fața ochilor şi simt cum inima mea o ia la galop. Încep să dansez, să ţopăi şi să râd ca nebuna şi mă repezesc spre scari. Am nevoie să fac o baie lungă.

Pe la jumătatea scărilor înţepenesc şi mă cuprinde spaima. Nu pot să cred că am uitat! Mă grăbesc şi intru în baie, uşa izbindu-se puternic de perete.

Cu tot ce s-a întâmplat aseară am uitat complet de pastile. Am sărit peste doza de aseara. Dimineata nu e nici o problemă dacă le iau mai târziu însă nu am voie să sar peste o doza. Iau repede gentuţa şi scot pastilele, apoi le dau pe gât fără apă. Răsuflu uşurată şi ies din baie, apoi mă îndrept spre camera mea. Nu intru pentru că uşa crăpată a camerei lui îmi atrage atenţia.

Păşesc cu grijă înăuntru şi mă arunc în pat. Iau pernă și o strâng în brațe, inhaland parfumul lui ce pluteşte în aer. Aş rămâne aici tot restul zilei însă mă ridic rapid şi ies din cameră înainte să mă răzgândesc. Cobor din nou în sufragerie si recuperez telefonul, apoi scriu repede un mesaj lui Stephanie şi năvălesc in camera mea. Trag din dulap un tricou oversize şi nişte pantaloni scurţi, apoi iau şi lenjerie şi merg să fac acea baie mult aşteptată.

În Ochii Ei Hikayelerin yaşadığı yer. Şimdi keşfedin