În Ochii Ei

Cap 5

****

In jur de 5:30 dimineaţa Samantha cobora scările, frecându-se de zor la ochi şi mormăind ceva de neînţeles. Fusese smulsă fără milă din somnul liniştit în care căzuse undeva după miezul nopţii de furtuna ce se pornise. Nici când era mică nu reuşea să doarmă, întotdeauna se refugia în dormitorul părinţilor ei susţinând că fulgerele au adus monştrii in camera ei.
Vremea capricioasă din Miami nu o ajuta prea mult deoarece, mai ales la începutul verii, ploua destul de des, mai ales noaptea.

Cu timpul această frică a ei s-a mai atenuat însă tot nu reuşea să doarmă. Totuşi ceva bun a ieşit şi din asta. Acum vreo 3 ani, într-o noapte ca aceasta, când se pornise o frumuseţe de furtună, a rămas uimită de spectacolul oferit de fulgere pe cerul întunecat. A luat camera foto primită cadou de ziua ei şi a deschis ferestrele larg. Camera nu era profesională, și să nu mai vorbim de faptul că ploaia o făcuse leoarcă, însă unele fotografii au ieşit destul de bine.
De aici a dezvoltat o pasiune pentru fotografie, participase chiar si la diferite concursuri, însă nu mai dăduse prea multă atenţie acesteia în ultimul timp.

Bâjbâind prin bucătărie reuşeşte să pregătească filtrul de cafea si îl porneşte. Apoi se aşează şi îşi cuprinde faţa in mâini. Îşi aminteşte de seara trecută, de cât de ciudat s-a comportat Luke.

Şi cât de calde erau îmbrăţişările sale.

Îşi atinge obrazul, în locul unde o sărutase el şi,închizând ochii, aproape simţea forma şi caldura buzelor lui.

Filtrul de cafea scoate un scurt tiuit când îşi termină treaba şi o readuce în prezent.

Inspiră adânc şi se ridică, apoi scoate o cană din dulap şi o umple pe jumătate cu licoarea parfumată. Apoi se cuibăreşte pe canapeaua din sufragerie şi fără să-şi de-a seama somnul o fură, înainte să apuce să soarbă din cană.

***

Când se trezeşte, ceva mai târziu, lumina ce invada camera îi dă de înţeles că dimineata trecuse de mult. Cască şi îşi întinde picioarele, tresărind când acestea se ating de un corp. Se ridica în capul oaselor şi la picioarele ei, in colţul opus al canapelei întâlneşte ochii zâmbitori ai lui Luke.

-Bună dimineaţa! Spune acesta, închizând pc-ul la care lucra.

-Nnneaţa! Se bâlbâie Samantha, rosind puţin. Cât e ceasul?

- Puţin trecut de 11. Chris şi Amelia au plecat la serviciu acum ceva timp. Nu au vrut să te trezească, s-au gândit că poate nu ai dormit prea bine azi noapte, din cauza furtunii.

Samantha se uită în jurul ei, căutând cana de cafea, nici nu îşi mai amintea unde o lăsase.

-Ai pierdut ceva? O întreabă Luke şi Samantha se întoarce spre el privindu-l cum soarbe din cana, abia abţinându-se sa nu râdă. Din cana ei.

-Mi-ai băut cafeaua?! Cum ai îndrăznit? Vei fi pedepsit aspru, prietene! Rosteşte Sam apăsat, încercând să pară furioasă, dând greş şi izbucnind într-un râs colorat.

Luke se ridică şi dispare în bucătărie, întorcându-se după scurt timp cu o tavă mică in mâini pe care o aşează pe măsuţa din faţa canapelei.

-Serveste-te! O îndeamnă pe Sam, afişând un zâmbet larg.

Sam întinde mâna şi ridică de pe tavă cana cu cafea aburindă şi un croissant şi muscă zdravãn din acesta.

- Mmm.. Ciocolată! Murmură satisfacută. Mulţumesc, Luke! Ai scăpat de pedeapsa.

Luke răsufla uşurat şi îşi întoarce atenţia asupra pc-ului. In timp ce savura cafeaua Samantha avea prilejul de al studia pe acesta. Arata mai bine ca aseară însă trebuia să facă într-un fel şi să-l convingă să scape de barba aia. Poate şi să se tundă puţin. Îşi muscă buza înainte să rupă tăcerea.