Era intuneric, insa asta nu ma impiedica sa alerg, sa ies cumva din negrul asta. Am prins ceva in mana. Era cald, mirosea frumos, m-am linistit. In sfarsit am deschis ochii. Lumina imi patrundea puternic printre pleoape, facand o fata sa apare printre raze. Era aceeasi pe care o cunoasteam mereu. Jihyun. Ba nu, ma inselam, era diferit, poate avea fata lui, insa mirosul era mai puternic. Oare mai aveam sa-i visez fata lui? E greu sa o vad oricum, stiam ca nu-i placea sa faca poze. Mi-am intins mana pentru a-l atinge. Fata lui parra atat de reala. Imi raspunse cu un zambet, iar eu inca nu puteam sa cred ca el e aici, in fata ochilor mei.
"Te-ai trezit?" Spuse zambindu-mi. Vocea ii era schimbata, cumva e din cauza ca a mai crescut? Sau poate ar fi trebuit sa-l fi sunat mai des.
"Mhm." ii raspunsesem mangaindu-i fata. Tragand o a doua privire spre fata Lui, observasem ceva. Aveam ceva la mana. Perfuzie?

De ce ar cauta asa ceva intr-un vis? Stai. Am deschis ochii uitandu-ma mai atent la cel de langa mine.
"Ciupeste-ma." i-am spus dandu-mi fata mai aproape de a lui.
"Ce-i si cu tine acum?" imi zise scotand doua rasete infundate.
"Ciupeste-ma. Zi-mi ca visez." am mai cerut odata.
"Ce ciupit? Ce ai acum? La sigur nu visezi." tresariseram din pat, mai sa cad pe suportul de perfuzie, unde ma apucase de talie pentru a evita caderea.
"Okay, okay. Multumesc." m-am dat jos din pat, intorcandu-ma cu fata la el. Inca mai aveam hainele pe mine. Era de bine. Am aruncat o privire spre barbatul din patul meu si am dedus ceva. Era Jimin sunbaenim. Inca era sprijinit pe pat, zambindu-mi uitandu-se fara a-si lua privirea de la mine.

Hai aici. Trebuie sa te odihnesti." imi spuse cu un zambet pana la urechi.
"Esti nebun? Iesi din patul meu!" tipasem la el.
"Dar e patul meu." isi strambase buzele.
"Atunci iesi din patul tau!" ii facusem cu mana. M-a ascultat, unde se indreptase spre bucatarie. Chiar daca eram vecini de camere, erau asa de diferite.
"Uite aici, cred ca ti-e foame, ieri nu ai mancat nimic." imi aduse o tava cu mancare. Am tresarit, unde m-am dat inapoi cu doi pasi. Incidentul de aseara. Incepusem sa tremur iar, trebuia sa-mi iau pastilele, mi-am scos acul din mana, ramanandu-mi o mica gaura, aproape invizibila. M-am indreptat spre camera mea, spre geanta rosie, unde aveam pastilele de obicei
"Esti nebuna? De ce ti-ai scos aia?" strigase Jimin sunbaenim. M-a apucat de mana, oprindu-ma.
"Nici sa nu indraznesti sa iesi din camera asta." mi-a zis, incruntandu-si ochii la mine.
"Si sa risc sa nu-mi iau pastilele?" i-am tipat inapoi, incercand sa-mi iau mana.
"Perfuzia si-a facut efectul daca te poti misca asa de bine. Hai sa mananci." mi-a zis, inca tinandu-ma de mana.
I-am mai aruncat o privire, insa nu parea ca o sa-mi dea drumul prea curand. Intr-un final am cedat si m-am intors spre tava.
"Nu ai nimic de zis?" imi spusese uitandu-se la mine dupa ce terminaseram de mancat.
"Ce? Multumesc." am zis uitand de cele intamplate aseara.
"Aseara... Baiatul a fost dus la politie. Daca o sa faci plangere, o sa-l pedepseasca dur. Ce vrei sa faci?" mi-a zis luand o sorbitura din cafeaua din fata lui.
"Daca se poate, as vrea sa fie totul uitat. Mai mult... Nu vreau sa ma afecteze pe punct de vedere profesional. Putem chema politia aici?" m-am uitat la el, sculandu-ma pentru a-mi pune mai mult ceai, il terminasem pe tot, iar cafeaua era prea amara pentru gusturile mele. Preferam capuccino.
ESTÁ A LER
We Got Married (Park Jimin FF)
FanficL-am apucat de cravată si l-am sărutat. A scăpat paharul jos, băutura roșie curgând in jos. A scăpat paharul doar pentru a ma lua de talie si m-a strâns puternic. M-am dat înapoi dând drumul strânsorii, ștergându-mă pe buze, simțind amarul băuturii...
