We Got Married (Park Jimin FF)

Capitolul 3

JiHyun. Făcuse ceva ce Minhye nu ar fi gîndit nici in vise. Acum se afla pe acoperiș, iar patura încă era întinsă acolo jos. JiHyun deja era acolo, o astepta cu doua sucuri pregatite, fiind conștient că avea de dat o explicație, iar acum era timpul perfect. M-am așezat ușor pe pătură, în timp ce el deja îi pusese sucul lîngă ea.

-Eu, nu vreau să-mi cer scuze pentru ce am făcut, pentru că nu știam alt mod în care să-ți arăt sentimentele mele. Nu sunt bun la cuvinte siropoase, însă încetul cu încetul simt că vreau sa fiu lîngă tine mereu. Te plac. Mult. Știi ca nu te gândești la relații, dar poți măcar să-mi dai o șansă? își spuse confesiunea încet, lin. Minhye nu avea să refuze, nu putea ignora nici ea sentimentele care nu știa că erau în spatele capului ei, și poate a avut nevoie de un sărut pentru a-și da seama că și ea îl placea.

Plecase fără să spună un cuvânt, era încă confuză despre felul în care se desfășurau evenimentele și nu era sigură dacă ceea ce simte pentru el e prietenie ori mai mult. Știa că odată și odată o să se întâmple asta, știa că nu există prietenia dintre o fată si un băiat. Știa.

După câteva zile s-a trezit în spital, iar cel de lângă ea era el, JiHyun. Nu știa ce să facă când o văzuse că-și  deschisese ochii, mișcîndu-si mîinile haotic. Să o îmbrățișeze de fericire? Să plângă de bucurie? Sau să țipe în gura mare chemând doctorii. Părea confuz. Spre surprinderea lui, ochii lui Minhye începuseră să adune valuri de apă, nu știa de ce, dar dorea incredibil de mult să se descarce. Jihyun a înlemnit la vederea ei, iar neștiind ce să facă, a îmbrățișat-o strîns de parcă îi era frica să nu dispară, în același timp și scancetele ei deja răsunau în toata camera.

Capul ei o durea groaznic iar încercîndu-se sa se gîndească la cum a ajuns la spital, a observat goluri care au apărut în memoria ei. S-a întâmplat ceva. Ceva ce era sigură că nu ar vrea sa-și amintească.

La venirea medicilor i s-a fost spus ca a fost adusă de JiHyun la spital, vorbind scurt fara a da prea multa informatie. Iar după incident JiHyun a devenit extrem de protectiv cu ea, oferindu-se sa ajute, chiar si la efectuarea celor mai mici actiuni ale ei, ceea ce considerase cel mai suspicios lucru la el.

- Și eu. primele cuvinte ale lui Minhye care i-au ieșit de pe gură după ce s-a trezit.

- Și eu te plac, să nu mă mai faci să repet, pentru ca n-o s-o zic de multe ori. spusese încet închizînd ochii, încercînd să evite privirea lui pentru a scăpa de rușine. Obrajii deja i se făcuseră roșii iar mîinile tremurau nerăbdătoare.

JiHyun pe de altă parte, înlemnise. Nu știa cum să reacționeze, însă de atunci începuse sa iasă împreună, ca cuplu. În urma accidentului, Minhye pierduse câteva zile din memorie, iar JiHyun după nenumărate încercări o convinsese că e neimportant, spunînd că a căzut de pe bicicletă și s-a lovit la cap. Minhye nu trebuia să afle. Însă, de atunci începuse să apară frici noi. Una care apărea subit și tot așa de repede dispărea. Minhye ajunsese dependenta de Jihyun, iar Jihyun era mai mult ca fericit sa-i acorde ajutor, Minhye începuse să se îndepărteze de toata lumea, creîndu-si o lume a ei, performanța la scoala nu fusese afectată iar colegii de clasa aratau de parca nu ar fi observat disparitia ei.

Situația care a dus la despărțirea de el era intocmai alegerea ei de s-a alătura ca stagiar la YG Entertainment.

Stagiarilor le erau interzisă vizitarea birourilor principale care erau accesate doar de artiști și Staff. In ciuda despartirii, Minhye încă ținea legatura cu Jihyun, avînd scurte întîlniri in unele nopți în care se strecura de la dormitoare si se întîlneau la un magazin din apropiere.
 
Districtul Gangnam\ Dormitorul fetelor