We Got Married (Park Jimin FF)

☆Capitolul 4☆

-Yah și tie.

Minhye nu prea avea putere în a-i răspunde fazelor sarcastice, însă spre surpinderea ei, Jiyong doar a privit-o serios, cu o sprânceană ridicată. Nu era genul de privire care mereu se avea aer plin de orgoliu și supremație, ci una puțin neclară, care îi contura trăsăturile care nu erau ușor văzute dintr-o secundă, însă frumusețea se amplifica cu timpul. Era atrăgător, ca mirosul puternic al unei flori de primăvară. Poate a venit și la ea primăvara. 

Când a realizat la ce se gândea, Minhye a dat din cap pentru a se lepăda de gândurile care duceau în altă parte și s-a îndreptat spre direcția opusă.

- Ești în regulă? a întrebat Minhye.

- Oh, da, te-ai trezit dimineața cu spatele la perete? Întrebam pentru un prieten.

- Pleacă, nu am chef de ceartă acum, mă poți necăji mâine la repetiții. 

- Stai. a prins-o de mână și s-a uitat în ochii ei. După ce i-a observat ochii încruntați spre mâna care o strângea, i-a dat drumul și și-a pus rușinat mâinile la spate.

- Vrei să te duc într-o altă lume?

Fața ei a arătat neplăcere pusă de întrebarea fără sens. Altă lume? Ce se credea, extraterestru? După ce a fost respins încă odată nonverbal, s-a dus înspre mașină și a deschis ușa invitând-o pe Minhye înăuntru. Cu un oftat adânc, Minhye și-a pus încolăcit mâinile la sân și s-a urcat curioasă în mașina lui Jiyoung, care avea s-o ducă în așa zisa "altă lume". 

Pe parcursul drumului nici unul din ei n-a zis nimic, iar oboseala se prelingea pe fața fete care era pe cale să adoarmă. Într-un final, lupta a fost învinsă de oboseală și ochii fetei i se închiseseră.

Ajuns la destinație, Jiyong a oprit mașina și și-a îndreptat privirea spre corpul adormit de alături. Respirația constantă era semn de un somn adânc iar ochii care se strângeau din când în când arătau displăcere chiar și în somn. Un zâmbet involuntar a apărut pe fața lui și i-a examinat de data asta trăsăturile corpului. Poate era indecent să se uite atâta timp la ea, însă de fiecare dată cânâ o făcea simțea picături de adrenalină în corpul lui. Dacă doar privind-o îi aducea atâtă euforie, ce s-ar întâmpla dacă ar atinge-o, sau poate mai mult, dacă i-ar săruta buzele chiar aici? Fără să-și dea seama, mâna lui era deja pe fața ei iar degetele îi trasau liniile feței. Jiyong începuse de la linia frunții și ajunsese la sprâncene, care acum erau încruntate. A pus ușor degetul pe ochii ei iar sprâncenele acum păreau că s-au mai liniștit. A scos un sunet jucăuș și a șoptit încet numele ei. 

Deodată, mâna ei i-a acoperit mâna lui iar lacrimi începuseră să se adune în colțul ochilor ei. Se părea că avea un coșmar, iar apariția lacrimilor făcuseră ca toată adrenalina să dispară din corpul lui Jiyong. Gâtul i se contractase iar curând lacrimi se adunaseră și în ochii lui. La căderea primei picături din ochii ei, el s-a repezit și a sărutat lacrima, după care s-a întors și s-a așezat la loc în scaunul lui. Și-a șters lacrimile și după ce s-a simțit în regulă a pus mâna pe mâna ei pentru a o trezi. Dacă aveau să mai stea mult aici, avea să se întunece, iar ieșitul din dormitoare era interzis după unsprezece seara. Deși o atinsese puțin pe mână, ea încă nu se trezise, iar mâna ei ajunsese deasupra lui, strândând-ul  cu toată puterea. Unghiile ei i se înfipseră în mâna lui, iar respirația ei se făcuse tot mai dereglată. După ce a examinat-o încă odată Jiyong, panică se așternuse pe fața lui și cu cealaltă mână încercase s-o scuture spre a o trezi pe Minhye. Într-un final, corpul ei s-a repezit ca un fulger înainte, lovindu-l pe Jiyong de bangheta din față. Un sâsâit o trezise din tranșă și se uitase tremurând spre Jiyong.