We Got Married (Park Jimin FF)

Capitolul 1

Usile agentiei YG Entertainment erau larg deschise, de parcă așteptau demult sosirea lui Minhye. Era clar. Toata lumea de acolo putea trezi un cartier intreg, era de mirat cum ceilalti nu erau deranjati, urechile ei păreau că începuseră să sîngereze de la atâta gălăgie.

Azi Minhye a fost chemata la biroul directorului, se pregătea pentru debutul ei ca actriță, însă nu se părea că se găsise încă un rol pentru debut.
In vremea cand era doar o stagiara, de dimineata pana seara ea își petrecea cel mai mult timp luând lecții de actorie, repetând scenarii din toate categoriile, de la drame populare până la schițe vechi. Chiar dacă majoritatea fanilor presupuneau că făcînd parte a unei agenții mari, sunt mult mai posibile întîlnirile cu celebrități de la aceeași agenție, adevărul era altul. Presiunea era extrem de puternică iar singurele întîlniri care le aveau erau cu managerul lor. Personal, Minhye era satisfăcută cu resursele companiei iar la moment se considera norocoasă. Iubea ceea ce face și mereu lucra tot mai mult, tinzînd spre perfecție. Chiar cu 6 luni in urma a început să ia lecții de dans si canto, și primise chiar și laude de la profesori, se întrebau dacă nu au facut vreo omitere si au trimis-o din greșeală în echipa de actorie. Muzica i se potrivea perfect.

Prin toata gălăgia s-a apropiat de un membru al Staffului agenției și a intrebat politicos unde ar putea găsi biroul directorului.

-Ei bine, vezi coridorul înspre care arăt? La capatul lui se afla ascensorul. Biroul e la etajul 10. a răspuns rapid întinzînd mâna spre un coridor lung.

Minhye s-a uitat spre coridor si si-a pus mâinile pe șolduri. De ce tocmai azi managerul a fost chemat la o sesiune cu ceilalți stagiari? Nu era și ea una? Avea să fie dată afară din companie? De ce trebuia sa întîlnească singură pe demon?

Frustrată, își scutură ușor rochia acum fiind puțin șifonată din cauza larmei.
Doar o minută de neatenție si o umbră trecuse ca un glonț pe lângă ea, făcând-o să-și piardă echilibrul, căzând direct pe podeaua rece. Numai un nesimțit ar putea face așa ceva și să nu-și ceară scuze.

-Au! Pot primi măcar niște scuze, am sacrificat un fund aici! a reusit să se ridice abia-abia, ținîndu-se pe picioare de la izbitura provocată de ciudata umbră.

-Puteai să-ți dai fundul la o parte, lumea aici e îndeajuns de ocupată. Nu e aici podiumul de defilat, fițele poti sa le păstrezi pentru alte ocazii. Ciudatul răspunse.

Băiatul s-a întors spre Minhye și s-a uitat la ea din cap pînă în picioare, parcă evaluînd-o. El părea a avea undeva la 25 de ani, iar corpul lui bine sculptat îi dădea aerul unui tăietor de iarbă la cîini. Părul era ușor vopsit in nuanțe de blond, iar fața îi era fină. Se vedea de unde ii vin aerele. Nu prea semăna a fi de pe aici.

-Cred că ai ochi pentru a vedea pe unde mergi iar daca m-ai lovit intenționat, puteai sa fii și tu politicos? Mă cam grăbesc. A țipat Minhye arătînd spre nesimțitul cu aere din fața ei.

Staff-ul de mai devreme s-a apropiat de Minhye grăbită si a luat-o deoparte, făcîndu-i cu degetul la buze semn sa tacă. Minhye s-a uitat la figura care începuse să dispară însă nu putea evita privile curioase a zeci de spectatori. Se gîndea dacă el macar și-ar fi cerut scuze cît de puțin, ar fi trecut cu vederea impolitețea lui. Oricum nu dorea sa facă din țințar, armăsar. S-a întors si s-a îndreptat spre holul arătat de membrul staffului.

-Oh! Cred ca ați uitat domnișoară, tocmai ați călcat pe pantoful meu. zise el in fața ascensorului și își îndreptă piciorul spre ea. Cu sigur avea ceva tupeu să o facă de rîs.

-Ah! Vrei cumva si pe celalalt să-l calc cumva? zisese îndreptandu-se spre el, pregatita să arate ce putere posedă pantofii cu toc, pe care rar îi purta, din cauza incomfortului, însă acum își găsiseră folosul.

Ascensorul in același timp sunase făcînd semn ca a venit iar el se părea că nu arăta nici o reacție la amenințarea cu durerea. Văzîndu-se ignorată, Minhye a pășit prima in lift si a continuat:

- Puteți lua următorul ascensor, domnule nesimțit cu aere.

Etajul 10 avea aerul schimbat, lăsând o ușoară briză sa aeriseasca locul. Treptat simțea cum se mai potolise de la nervii utilizați adineauri, iar valuri de emoții începuse să-i stăpînească ființa, pana la urma se afla in fața ușei demonului... iar soarta era sa ii fie decisă. Pana acum nu realizase stresul care o cuprindea, iar încet încet se simțea că se îndreaptă spre drumul decapitării. A pus mâna pe clanță si a deschis încet usa, inspirînd adînc.

-Ia loc. Azi agenția a hotărît ca contractul tău să fie prelungit, nu ca stagiară, însă ca artist oficial al agenției YG Entertainment. In ciuda cuvintelor care păreau să iasă din gura directorului, Minhye putea auzi doar inima ei bătînd spre viață. In momentul in care directorul a terminat de vorbit, Minhye putea doar sa repete in cap ceea ce tocmai auzise. "Artist oficial al agenției YG Entertainment." , "Artist Oficial al Agenției YG Entertainment!?", "ARTIST OFICIAL AL AGENTIEI YG ENTERTAINMENT!!"

Minhye s-a uitat total șocată de cuvintele rostite de persoana care părea că se evaporase pentru un moment. Chiar avea să debuteze!

- Însă a fost decis sa îți fie anulat debutul ca actor.

Ce tot zicea? Avea să devină membru oficial al agenției YG Entertainment însă nu avea sa debuteze? Nu asa e numit un stagiar? Minhye începuse să se schimbe la față, încercînd să creeze tot felul de scenarii in cap. Nu dorea să se întoarcă acasă. Nu așa. Însă de cum a încercat să-și pună întrebarea, a fost întreruptă de directorul Yang:

- Pentru următorul proiect, eu personal am verificat evaluările de la sfîrșit de lună, iar împreună cu echipa am stabilit membrii care aveau să debuteze, iar tu esti una dintre ei. Contractul tău va expira în trei luni iar contractul pentru debut va dura 5 ani, timp în care se vor stabili niște reguli pe care vei avea sa le păstrezi. Desigur, poți decide și anularea debutului, împreună cu părăsirea agenției. Spusese cu sarcasm, arătîndu-i un zîmbet de rechin pe față.

- O sa semnez! o sa semnez! A răspuns Minhye încercând să sfîșie hîrtiile de pe masă, pe jumate stoarsă de monologul directorului, însă fiind oprită de bătăile neregulate de la ușă.

În fața lor apăruse figura nou cunoscut ca nesimtitul cu aere.

-Tu? Ce cauti aici? Credeam ca directorul e ocupat cu cineva important. Cine putea sa creada ca erai chiar tu. Vorbise destul de tare să-i facă cîteva riduri pe fața rechinului.

-Oh! Nesimțitul de mai devreme. Bine te-am revăzut, deși nu ești prea agreabil. A spus Minhye repede și a pus ochiul pe contract, nedorind suspiciunea din partea monstrului să-i aducă renunțarea la contract.

-Voi vă cunoașteți? Intrebase directorul dând câte o privire la amândoi.

- Intr-un fel... Nu. rapsunse el.

- Nu mă așteptam sa fii atît de morocănos încît să mă urmărești până aici. Puteai să aștepți până terminam si dupa putem regla conturile daca vrei. A șoptit Minhye, încît doar el sa audă.

- Deci, Jiyong, ea e o viitoare cîntăreață, asta dacă vrea ea să semneze contractul. Ce ziceti, domnisoara Lee Minhye. Ochii directorului căzuse pe ea. Acest contract avea să-i schimbe viața, nu, deja i-a schimbat-o.

-Accept.