Oh, sunt sută la sută sigură că anul ăsta am citit mai multe cărți decât în tot restul anilor la un loc, pentru că s-a întâmplat să am o grămadă de timp liber pe cap. Așa că o să mă uit în spate doar la ultimele 5 luni șiiiii... cred că ar fi The Child Thief, de Gerald Brom.
Am luat-o de la o librărie Cărturești din capitală, și am găsit-o direct în engleză, deci nu a fost tradusă încă. Cum wattpad nu permite opțiunea copy/paste, o să găsiți linkurile în primul comentariu: unul în română, și unul în engleza de unde puteți cumpăra cărțile + pdf-uri ca să le downloadați pe gratis (voi n-o să mergeți la închisoare, dar eu s-ar putea) Errr, nu știu dacă ar trebui să mai adaug ceva înainte să-mi încep tirada despre cât de magnifică e cartea asta (probabil ar trebui să pun numărul de pagini și/sau voturile pe care le-a obținut pe barnes and nobles și amazon? but then again, voturile și părerile generale nu contează deloc) E prima oară când fac ceva de genul, dacă încă n-ați ghicit. (◡‿◡✿) Ugh, am pus și emoticon, aștept să-mi aud critici pentru asta (dacă poți critica o carte care nu e carte) așa că, să începem!
Povestea asta superbă e prima îmbinare de două subgenuri fantasy pe care eu am întâlnit-o: Urban Fantasy și Medieval/Epic Fantasy, doi în unu. Nici măcar n-o să încerc să explic cum asta e posibil, dar e posibil. Also, nu, nu e SF, așa cum zice site-ul. Una din cele mai grozave chestii la ea este, probabil, faptul că deși e o carte pentru adulți (credeți-mă, e dark), are ilustrații cu personajele. Or, când spun ilustrații, mă refer la desene A4 color, uriașe și perfecte, nu la sketchuri și doodleuri. Asta se datorează faptului că autorul e și artist vizual, pe lângă o mână de alte lucruri (cum ar fi gamer și roleplayer, lucru care-l face atât de awesome încât nici nu o să specific asta) E destul de mare în lungime, cam cât ecranul unui laptop, și groasă, are vreo 500 și ceva de pagini (aici, din nou, site-ul se înșeală) Acțiunea cărții nu e greu de rezumat, dar frumusețea ei este, așa că n-o să-i fac o recenzie - de fapt, nu cred că e nevoie de mai mult de câteva cuvinte:
Versiunea întunecată a poveștii lui Peter Pan.
Atât. Asta nu v-a convins? O poveste în care Peter Pan e doar Peter, orfanul fără nume, nemuritor și crud, locuind într-un tărâm al zeilor și al creaturilor din eter, Avalon, și care fură (călătorind în lumea reală print-un văl de ceață) copii pierduți și rătăciți, pe care îi convinge să se alăture bandei lui de nelegiuți, The Devils? Asta n-a avut puterea să vă convingă? Atunci zău că nimic din ce-aș putea spune n-ar avea cum să o facă.
Nu înțelegeți cât de perfectă este, e absolut sublimă întreaga carte, e vie, are un umor întunecat, are elemente de filozofie psihologică pură, dintre care cel mai fascinant e faptul că toți avem binele și răul în noi, apă pură și ulei rânced, și atâta timp cât fugim de asta nu facem decât să ne pierdem de sine. E minunată, doamne, e genul de carte pe care n-ai cum s-o uiți. Nu folosește cuvinte pompoase, i.e nu e greu de citit în engleză, absolut deloc, e mai mult greu de înțeles ca atare, și nu din cauza limbii în care e scrisă. Cât despre happy ending... nu are. Deloc. Eu v-am zis că nu vă ofer o recenzie; aveți una scurtă pe site, oricum mai lungă decât ce-am zis eu, dar recenzii puteți găsi oriunde, și majoritatea sunt și pline de spoilere, că n-au cum să fie altfel. Vroiam să știți părerea mea personală (ugh, Lucia, cui ÎI PASĂ?) șiii să vă spun că v-o recomand din toată inima mea mică și neagră. Eu nu cred că am citit niciun rezumat, am deschis-o doar și m-am repezit să o cumpăr cu banii jos. Și a meritat în întregime. Happy reading!
”Peter is a boy, and, like all the boys, he loves to play - although his games often end in blood.”
YOU ARE READING
30 days, reading
Random[Non Fiction] Un reading challenge, în care voi vorbi în fiecare zi despre o carte pe care am citit-o (Pentru că multă lume mă întreabă ce le pot recomanda, și și mai mulți ar deveni niște scriitori infinit mai buni dacă doar ar citi cărțile potrivi...
