Pleacă, dar nu mă uita! (Finalizată)

Cap. 18 Adevăruri crunte

Mă îndreptăm către camera Beccai cu pași mărunți. Cu mâna stângă mă sprijineam de peretele plin cu tablourile familiei, iar cu mâna dreaptă mă țineam de piept, ca și cum era nevoie să-mi împiedic inima să nu iasă la suprafață. Mă durea sufletul, mă dureau toate fibrele din corp realizând trădarea pe care nu aș fi putut-o anticipa nicicând, mai ales din partea lui Max. Lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii fierbinți de la nervii pe care Alexis mi-i provocase, iar suspinele îmi îngreuna respirația. Picioarele care îmi tremurau deja de la șoc nu mai erau de partea mea, simțind că mai aveam kilometrii de parcurs până la Becca. Am mai făcut câțiva pași și m-am oprit pentru câteva clipe în fața unei ferestre. Puteam vedea norii cum deveneau din ce în ce mai negri. În acest moment inima mea nu părea să aibă o culoare foarte diferită, din cauza lui Max, furtuna ce tocmai apăruse în viața mea era cu mult mai înfricoșătoare decât cea care se apropia peste oraș. Un trăsnet puternic m-a făcut să tresar intre timp, iar cerul parcă începea să mă compătimescă, începând să plângă laolaltă cu mine. Am simțit niște mâni calde cum mă înconjoară încet pe la spate, făcându-mă să mă întorc imediat.

-    M-a mințit, Becca! Mă aud cum rostesc cuvintele pline de durere, iar prietena mea mă cuprinde strâns în brațe fără a spune nimic. Mă acoperă cu toată puterea din lume ca și cum înțelegea nevoia mea de protecție. Nu spunea nimic, pur și simplu mă ținea strâns și nu avea de gând să-mi dea drumul prea curând. Aveam nevoie de ea și știam că este sigura care mă înțelege și care îmi respectă sentimentele fără a judeca. În cele din urmă o aud cum scrâșnește din dinți și oftează a neputință.

-    Nenorocitul! Știam eu c-o s-o dea în bară. Știam! Dacă pun mâna pe el... O aud pe Becca cum vorbește spumegâng de nervi, dar nu o las să termine propoziția și o întrerup.

-    Nu, Becca! E vina mea. Am fost prea proastă și prea naivă, din nou. Prima dată când mi s-a întâmplat asta am pus-o pe baza lipsei de experiență, însă acum nu mă mai pot ascunde după deget. M-am lăsat vrăjită de niște ochi frumoși și un zâmbet cald, iar acum uite-mă. Am ajuns din nou în punctul în care nu mai știu ce să fac. Vorbeam printre suspine, iar Becca mă privea compătimitor.

-    Ce-a făcut? Vrei să vorbești despre asta? Mă întreabă cu o expresie mai mult de verificare. Nu era sigură dacă ar trebuie să mă întrebe acest lucru, însă eram bucuroasă că o făcuse.

-    Chiar am nevoie să mă descarc. Simt că voi înnebuni dacă nu o fac. Îmi ștergem nasul cu colțul prosopului care mă înconjoara, iar lacrimile începuse să se usuce încet.

-    Hai în dormitor atunci. Casa asta are și urechi, iar nouă nu ne convine, mai ales în acest moment. Am aprobat fără glas din cap, iar apoi ne-am îndreptat amândouă către camera prietenei mele. Când ne-am așezat în pat, Becca mi-a așezat perna confortabil, iar acum mă ținea în brațe ca pe o surioară mai mică. M-am cuibărit în brațele sale și am început să-i povestesc.

-    Alexis mi-a spus că s-a culcat cu el Becca, îți vine să crezi? Tocmai după ce el mi-a vorbit de încredere și sinceritate. Cum pot eu să-l mai cred acum? Dar ce tot spun eu aici? Nu am de gând să mai dau ochii cu el niciodată. Știu că m-ar face să-l iert, iar eu nu vreau să mă calc din nou în picioare. Nu vreau să iert la fel de ușor pe cât o făceam cu Brian, nu vreau să fiu luată de proastă și folosită numai când cineva are nevoie. M-am saturat să accept greșeli, să trăiesc cu ele și să sper că într-o bună zi voi găsi ceea ce-mi doresc la cineva care nu va putea niciodată să-mi ofere. Vorbeam cu furie, cu dispreț și cu teamă. Îmi era frică să nu mă pierd din nou. Nu știam dacă pot fi înstare să trec din nou peste dezamăgiri și peste o inimă frântă.

-    Și ești sigură că Alexis nu vorbea tâmpenii? Rostește Becca ridicându-mi, astfel, un semn de întrebare.

-    Nu cred că a mințit Becca. Ar fi trebuit să-i vezi siguranța cu care mi s-a adresat. Nici măcar nu a încercat să mă convingă dacă este adevărat. Pur și simplu mi-a aruncat adevăratul în față și m-a lăsat să aleg, iar modul în care ea mi s-a adresat mă determină să o cred. Aș vrea să am încredere în el, dar cum pot face asta când nu am încredere nici în mine?