He's so strange...- I.His Everything

25.Usor vine, usor se duce

"Esti o persoana puternica Julie." se aude o voce feminina, apoi aud usa inchizandu-se.

Stie ce s-a intamplat?!

"Stiu ce s-a intamplat cu tatal tau si speram sa vii aici." adauga ea, asezandu-se pe marginea patului.

Oh...Asta era.

"Sunt bine, mama. Serios." am spus eu inchizand cartea si lasand-o pe birou, am coborat.

"Stiu cum te simti din cauza lui, Julie."

"Sunt okay, am nevoie doar de ceva timp sa ma...obisnuiesc cu asta si sa-mi limpezesc gandurile."

"Ma intorc in New York la sfarsitul verii." am adaugat eu, privind dezamagirea din ochii ei.

"Trebuie sa te odihnesti, scumpo." a replicat ea, iesind din camera.

M-am aruncat in pat, apucand una din pernele decorative si acoperindu-mi fata. Avea dreptate, aveam nevoie de odiha, dar ceva in capul meu nu imi permitea sa adorm. Am ridicat telefonul de pe mocheta gri, stand pe burta.

"Nope, nu o sa-l sun. Daca vrea sa vorbeasca cu mine, sa sune el." bomban de una singura.

Mi-am spus, apoi m-am asezat mai bine pe perna mea, inchizand ochii. Milioane de imagini imi invadau mintea si acum chiar aveam nevoie de un buton "Turn OFF". Cand am atipit, telefonul a vibrat si am sarit imediat din pat, observand ca aveam un mesaj. Nu era el. Era o notificare de la twitter. Am lasat telefonul pe birou, dandu-l pe silentios, iar cand m-am asezat din nou in pat, dupa cateva batai line, usa camerei mele s-a deschis.

"Niall?"

"Pot sa...?"

"Da,da. Sigur." am spus eu, ridicandu-ma in sezut.

Blondul a intrat in camera, inchizand usa in urma lui. Purta un maieu albastru, larg, ce lasa la vedere bratele acoperite de tatuaje. Ochii lui erau de un albastru pur, iar privirea lui era diferita decat de obicei. Parea...Trist?

"Ai plecat din cauza lui, asa-i?" a intrebat el, asezandu-se pe scaunul de la birou.

"Imi pare rau..." a spus el, dupa cateva momente de liniste in care am ezitat sa raspund, privind in directia opusa.

"E in regula...A devenit ceva normal..." am zis eu schitand un zambet.

"Nu imi explic cum poate sa vrea altceva, daca te are pe tine."

"Cum adica sa vrea altceva?"

"Harry s-a culcat cu iubita lui Mike, de aia s-au...Oh,nu. Nu de aia ai plecat..." s-a oprit el, fara sa stie ce sa mai zica.

Cuvintele lui m-au lovit ca un tren. Simteam cum un cutit mi se rasucea in piept. Simteam nevoia sa sparg ceva. Simteam ca o sa fac o gaura in pat din cauza tremuratului. Ceva in adancul inimii mele imi spunea ca era adevarat.

De aia avea Harry pistolul la el.

Lacrimile tradatoare mi-au inundat obrajii imediat si am simtit un gol imens in stomac. Am strans cearceaful in pumni, apoi mi-am intors privirea spre usa, evitand sa il privesc pe Niall. Stiam ca nu avea intentii rele, dar la asta nu ma asteptam. Blondul tocmai mi-a spus ceva ce nu credeam ca o sa aud, nu astazi. Nu au trecut nici 2 zile si el deja se culca cu altcineva? Impletisem o relatie impreuna, suntem asa diferitit, dar totusi identici. Nu m-am gandit niciodata la viitor sau la momentul despartirii, mereu am crezut in el, lasandu-l sa ma manipuleze. Simteam ca totul a fost doar o gluma. El, baiatul cel rau, demonul, alesese sa isi lase viata de adolescent salbatic si afacerile cu droguri pentru o simpla fata, care s-a indragostit de el imediat, cazandu-i in capcana. L-am lasat mereu sa castige jocurile Stiam ca totul se intamplase destul de repede.... ziua in care l-am vazut la cantina, cand am fost la carnaval, cand a fost in coma, cand am fost rapita de Andrew, pe care l-am impuscat din cauza ca il sugruma pe Harry si restul. Totul se intamplase prea repede.