He's so strange...- I.His Everything

22.Geamanul

Am mers in bucatarie si am scos o cutie de cereale din dulap, apoi laptele din frigiderul dublu. M-am asezat pe scaunul din capul mesei lungi, din living, si am inceput sa rontai cerealele pe care nu imi placea sa le las sa se inmoaie prea mult in lapte. In timp ce imi invarteam lingurita in bolul cu cereale, Jess a intrat in living cu un sacou si o servieta in brate, pe care le-a asezat pe canapea pentru cateva secunde, apoi a luat din nou sacoul si a iesit. 

M-am strambat si mi-am terminat cerealele, apoi am dus bolul in chiuveta si am mers in camera mea. L-am auzit strigandu-ma imediat cum am deschis usa camerei si acum imi parea rau ca aveam camerele pe acelas hol. M-am intors spre el -nu ca ar merita- dar eram curioasa ce avea sa imi zica.

"Arthur va fii aici in cateva ore, vreau sa te aranjezi. Este o cina foarte importanta." a spus el, privindu-ma serios.

"Si o sa ma obligi?" am comentat, ridicand sprancenele.

"Nu ma face sa te oblig, Juliette." a adaugat si a intrat in camera lui.

"Nu vreau sa merg la nicio cina!" am strigat, facandu-l sa se intoarca pe hol.

"Daca iei cina cu mine si Arthur, poti sa il suni pe tatuatul ala sa vina aici,daca nu, poti sa iti iei adio de la el pe parcursul acestei vacante." m-a santajat si a plecat.

"Te urasc!" am tipat si am aruncat cu unul din pantofi in usa camerei sale.

A deschis usa si a ridicat pantoful, indreptandu-se spre mine. Am inceput sa tremur nestiind ce sa fac, dar m-a surprins inapoindu-mi plantoful si spunand "ti-a scapat." . Am marait si am mers din din nou in living. Nu aveam deloc chef sa stau la o masa cu doi gangsteri, dar daca se punea vorba si de un al treilea, gangsterul meu, pe care l-am lasat in New York acum cateva ore bune, pe trotuar, in genunchi, implorandu-ma sa raman, atunci da, o sa merg la cina. 

Nu stiam cum sa ii spun sau ce sa ii spun. Ma simteam oribil pentru ipostaza in care il pusesem. Nu voiam sa se termine asa...Credeam ca va intelege ca nu o sa-l las asa usor. Stiam ca tata are un motiv bun pentru care il invita pe rivalul sau in casa lui, dar din moment ce sunt si eu acolo nu are ce sa faca, nu? Sper doar ca imi va raspunde la telefon si va fii fericit sa vina.

"A-alo?" 

"Julie?" 

"Da..Eu sunt." am spus eu cu vocea tremuranda.

"Imi pare asa de rau, Harry!" 

"Julie, de ce ai sunat?" a zis el pe un ton dur.

"Pai... Voiam sa vii aici." 

"Poftim?" 

"Sa luam cina impreuna..."

"Ca si cand nu s-ar fii intamplat nimic?"

"Te rog, Harry. Sti foarte bine ca nu am avut de ales. Daca nu mergeam cu Roger...."

"Stiu." m-a oprit el.

"18:30." a adaugat el, inchizand.

M-am asezat pe canapea intrebandu-ma daca o sa vina. Stiu ca nu i-am dat toate detaliile si probabil o sa fie mai furios decat era, dar sper ca simpla mea prezenta sa il linisteasca, asa cum o face a lui pentru mine. Stiam sigur ca drumul de la aeroport pana acasa o sa fie tacut, asa ca am inceput sa imi fac un plan... Trebuia sa ii spun cum de l-am chemat aici si de ce, si faptul ca o sa luam cina cu un om pe care nici eu nu il cunosc, dar tata face afaceri cu el de ani buni si probabil vrea sa-l implice si pe el.  

Era 18:00 si am inceput sa ma invart prin casa,cautand cheile uneia dintre masinile tatei. Am dat livingul cu susul in jos, cu Jess in spatele meu care aranja tot ce aruncam eu pe jos. Dupa cateva minute bune, m-am asezat pe canapea si mi-am pus fata in palme.