Irezistibilul

31.

Avril p.o.v
E dimineața. Sunt la mine acasă si ma pregătesc de școala. Ma simt îngrozitor! Imi vine sa vomit si ma doare capul, iar burta mea creste din ce in ce mai tare. Adevarul este ca a cam venit timpul sa se nască... Un copil pe care nu il voi putea creste. Cine dracu' m-a pus sa ma fut cu Justin? Dacă nu se întâmpla asta, eu si Amber încă rămâneam B.F.F. si ei încă erau împreuna. Am stricat tot, nu am de ce sa o judec pe Amber ca ma urăște. Ma ridic încet de pe canapea si ma duc sa mănânc ceva. Ma durea capul ca naiba, si tentația sa iau o pastila de cap e din ce in ce mai mare dar nu pot... O sa ii dăuneze copilului. Trebuie sa fac ceva sa imi țin copilul! Trebuie! Stau si mănânc niște cereale de porumb, pana cand șoferul ma claxonează, semn ca trebuie sa ies din casa si sa ma urc in mașina. Perfect... Încă o zi de căcat. Încui ușa si plec. Ma urc in mașina si șoferul pornește in graba. Ma uit pe geam melancolica. Doar gândul ca voi avea un copil ma bucura dar ma si întristează in același timp. De ce nu il pot păstra? Adică, da, sunt clasa a 11-a si trebuie sa termin liceul... Si in plus, părinții mei nici nu stiu ca sunt gravida... In fine, doar mama, pentru ca pe tata nici nu il cunosc... Ajung in curtea școlii, unde ca de obicei, o văd pe Amber cu Teesha si Emily, si Brandon ținând-o de talie din spate si legănându-se ușor. Ii văd si pe Justin, Alex si Lucas uitându-se in curtea școlii la fete... Adevarul e ca m-am săturat sa ma tot îmbrac in haine largi ca nimeni sa nu știe ca sunt gravida. Nici nu ar fi trebuit sa vin la școala toate lunile astea... Justin se uita la mine, dar apoi își duce repede privirea in alta parte. Încă aveam sentimente pentru el. Păcat ca el încă simțea ceva pentru Amber. Dar de fapt, la ce ma pot aștepta? Au fost o grămada de timp împreuna, cum ar putea sa nu mai simtă nimic? Oricum, orice ați spune, se vedea ca Justin si Amber sunt făcuți sa fie împreuna. După părerea mea... Intru in școala, imi iau cărțile din dulap si merg spre clasa. Ma durea burta din ce in ce mai tare. Intru in clasa. Abia ca puteam sa ma concentrez la ceea ce spunea profa. Ma lua cu amețeli deja.
- Avril... Esti bine? ma întreaba profa
- Ăăă... Da, sunt ok...ii zic
- Pari puțin cam palida. Esti sigura ca esti bine? Te poți duce la cabinetul medical dacă vrei...
- Nu, mulțumesc! Ma simt bine. mint eu
- Bine atunci, sa continuăm! zice întorcându-se din nou la tabla

*** Peste încă 2 ore***
Este timpul sa merg la cantina. Starea mea s-a înrăutățit. Ma așez pe scaun, iau o gura de aer mare si apoi ma duc sa iau o tava ca sa imi pun ceva de mâncare. Sincer, toata mâncarea arata grețos, așa ca hotărăsc sa ma așez din nou. Imi pun capul pe masa si închid ochii. De odată, simt o atingere pe umărul meu. Ma ridic sa vad cine e. Era o persoana la care nu ma așteptam: Amber. Fac ochii mari si ma uit la ea.
- Ce faci? ma întreaba încă ținând mâna pe umărul meu. Esti bine?
- D-da... ii zic bâlbâindu-ma. De ce intrebi?
- Pai esti foarte palida... imi zice încruntându-se puțin
- Da, sunt bine...ii zic, dar in acel moment simt cea mai mare durere pe care as fi putut o simt vreo dată. Ma uit in jos. Bluza mea era pătată cu ceva roșu. Ma uit mai bine si observ ca aveam o balta de sânge in jurul meu. Ma uit încă o data la Amber. Totul era blurat, nu mai vedeam nimic.
- Avril! La dracu'! țipa ea. Brandon!
- Da, iubito! Ce e? ii aud eu
- Cheamă repede un doctor! Suna la ambulanță, fa ceva, te rog!
- Ce dracu' a pățit?
- Doar suna la ambulanța aia! țipa din nou
Vad ca se strânge din ce in ce mai multă lume in jurul meu. Nu le puteam recunoaște chipurile deoarece încă vedeam blurat. Simt o durere de cap cumplita din nou. De atunci, totul s-a facut negru si n-am mai văzut nimic.

Amber p.o.v
*** La spital***
Sper sa fie bine Avril... In timp ce stăteam la cantina si vorbeam cu ea, fața ei era palida si vad de odată o balta mare de sânge, apoi se uita puțin in jur si apoi închide ochii. Nu stiu ce s-a întâmplat... Adevarul este ca deja era timpul sa nască acel copil... Stau pe un scaun in sala de așteptare. Lângă mine stătea Brandon, iar cu câteva scaune mai încolo, cei trei băieți. Sper ca va dați seama la cine ma refer. Teesha si Emily n-au vrut sa vina... Nu voiau sa piardă ore importante. Brandon își pune mâna pe umărul meu si se uita la mine:
- Hey, nu mai sta așa! O sa fie bine! spune uitându-se direct in ochii mei
- Sper... Nici nu vreau sa imi imaginez prin ce trece...
- Nici nu trebuie! Tu nu vei face in viața ta o asemenea prostie.
- Da, așa e... Vreau doar sa stiu dacă e bine si atat...zic eu punându-mi capul pe pieptul lui
- O sa fie. Vrei sa iți aduc o cafea?
- Da, ar fi bine... Mersi!
După ce Brandon imi aduce cafeaua mea preferata, adică cea cu aroma de alune si lapte, mi-am pus din nou capul pe pieptul lui. Brandon era așa de dulce! Știa ce imi plăcea, știa ce nu imi plăcea. Pe scurt, știa totul despre mine. Sincer, il iubeam foarte mult. Ma simt o fată norocoasa. Si trebuie sa recunosc ca imi place foarte mult atunci cand băieții se bat pe mine... Mai stam timp de jumătate de ora in sala de așteptare si apoi vine asistenta la noi:
- Ăăă... In legătura cu Avril...zice ea punând capul in pământ
- Da, ce s-a întâmplat cu ea? o întreb ridicându-ma de pe scaun si făcând ochii mari, in timp ce Brandon ma trăgea încet de mâna ca sa ma așez înapoi
- Pai... Bebelușul nu a supraviețuit... A avut o hemoragie destul de urâta si... A murit.
- P-pot sa intru sa o vad? zic cu ochii plini de lacrimi
- Sigur...spune ea
O urmez pana in sala de operație. O vad pe Avril stând pe pat. Ma apropii de ea si apoi ma uit din nou la asistenta:
- Știe? o întreb uitându-ma fix in ochii ei
- Mnu... Ar trebui sa ii spunem...zice ea
- Ok, ii zic eu...
- Dacă asta e ce va doriți...spune ea plecând
- Avril...ii zic in timp ce o iau de mâna. Ce faci?
- Ma simt mai bine... Despre ce vorbea asistenta? Ce sa stiu?
- Pai... Cum sa iți spun... Faza e ca bebelușul nu a supraviețuit. Ai avut o hemoragie si--
- Poftim?! Asta e o gluma, nu-i așa? zice ea cu ochii plini de lacrimi
- Nu, din păcate... Chiar imi pare rau--
- Taci! Nu mai vreau pe nimeni in preajma mea! Doar du-te!
- Avril, si așa, dacă il nășteai, oricum il lăsai aici! Știi ca nu era dorit de nimeni! Si in final tot il abandonai in spital! Nu are rost sa te porți așa!
- Doar pleacă, te rog... Nu mai vreau pe nimeni!
- Ok...zic eu si ies
Ies pe hol, unde toata lumea stătea pe scaune. Merg lângă Brandon si ma îmbrățișează.
- Cum a fost? ma întreaba
- Nu prea bine... A fost foarte trista și nervoasă.
- Pai oricum nu putea sa il crească. Deci teoretic, e mai bine așa.
- Asta i-am spus si eu! Dar nu vrea sa asculte!
- Si ghici cine e de vina? zice Brandon tare. Justin!
- Ce? Ce-am facut eu? zice ridicându-se de pe scaun
- De parca nu știi! zice si Brandon ridicându-se
- Ce vrei ma? il întreaba Justin împingându-l pe Brandon
- Animalule! zice Brandon, gata sa ii tragă un pumn lui Justin, dar eu il trag de mâna
- Hai sa plecam, iubitule!
- Bine, haide! Pana nu ma dezlănțui. imi spune si ii arunca o ultima privire lui Justin
Ajungem la el la apartament si ne punem amândoi in pat. El se pune pe burta si imi pune mâna pe talie.
- Ce zi de căcat a fost azi...zice el
- Mda, stiu...
- Dormi cu mine in seara asta? M-am saturat sa dorm singur.
- Pf, nu pot... Ce o sa spună mama?
- Pai, bănuiesc ca va trebui sa facem cunoștința, nu?
- Da, așa cred...zic eu si il sarut
- Mai stai puțin si după te duc acasă.
- Ok. zic eu