Irezistibilul

16. "Doar prieteni"

  Eu și Alex suntem certați de o săptămâna... În fine, poate termenul "certați" este exagerat... Să spunem că nu ne mai vorbim. Și acum chiar vorbesc serios! Adică, nici un mesaj, nici un "bună", nici măcar o privire! Doar mă ignoră și atât. Știu, n-ar trebui să îmi pese, dar nu pot lăsa asta așa! Așa ca, m-am decis să îl fac gelos... Partea proastă e că nu știu încă cum. Ah, și tot săptămâna trecută, am aflat cu cine stau în cort... Spre "surprinderea" mea, voi sta cu Heather... Eh, nu mă afectează prea tare. Era de așteptat oricum...
Suntem în drum spre școala. Mă ridic din mașină, intrăm în școală și apoi în clase. Mă așez în bancă și văd cărțile lui Lucas lângă mine, dar nu și pe el. Mă uit în bancă și îi văd telefonul. Îl iau repede, îl deschid și intru in mesagerie. Era singura cale de a comunica cu Alex, așa că i-am trimis un mesaj:
Lucas(eu): Salut, frate.
Alex: Salut...nu esti la oră?
Lucas(eu): Ba da, dar n-a ajuns profa încă.
Alex: Aha...deci ce s-a întâmplat? De ce mi-ai dat mesaj?
Lucas(eu): Păi, aș vrea sa te întreb ceva...
Alex: Zi.
Lucas(eu): Tu și Amber...e ceva între voi? Sau a fost ceva?
Alex: Nu...suntem doar prieteni...de ce?
Lucas(eu): Nu contează, a venit profa, pa!
Am șters repede conversația si i-am trântit telefonul în bancă. Doar prieteni, huh? Deci așa voia să jucăm. Neagă tot ce s-a întâmplat! Nu-mi vine să cred! Ce proastă am fost! Să-l cred pe el și să fac sex cu el... Am avut încredere în el și l-am înșelat și pe Justin. Lucas intră în clasă și își verifică telefonul. Am tras cu ochiul să văd dacă Alex a mai trimis ceva. Se pare că nu, deci aveam noroc. Profa de română intră în clasă și spune:
  - Scoateți o foaie de hârtie, test! a zis uitându-se pe sub ochelari.
Uram când făcea asta! Am rupt fiecare câte o foaie. Eu nu știam nici un căcat, așa că singura mea soluție era să copiez. Am luat repede caietul și l-am băgat în bancă, apoi l-am deschis încet. Foile făceau un mic zgomot atunci când le întorceam. Profa se uita deodată cu o privire fulgerătoare la mine. Căcat, am încurcat-o!
  - Wild! Ce faci acolo? m-a întrebat venind spre mine.
Eu mi-am băgat cu viteza luminii caietul înapoi în ghiozdan, iar ea când a venit, nu a mai văzut nimic. Asta înseamnă măiestrie!
  - Ăăă...încerc să îmi completez lucrarea, doamnă dragă! i-am spus clar și răspicat
  - Cum îndrăznești?! Dacă nu ai fi în timpul unui test și dacă nu ar fi trebuit să deranjezi pe toată lumea, te-aș fi dat afară! Ține-ți gura, și scrie!
M-am uitat urât la ea, cred că e cea mai urâtă privire pe care am avut-o vreodată. Cred că era doar ofticată că nu m-a prins copiind. Oricum, nu i-aş fi făcut plăcerea asta niciodată! Copiez cu ușurință din caiet și spre surprinderea mea, am terminat prima. Mă duc triumfătoare către catedră și îi înmânez lucrarea profei:
  - Aveți grijă să nu o îndoiți! E de pus în ramă! i-am zis bagăndu-mi mâna în păr și dându-l pe spate.
Mă îndepărtez de catedra și mă pun în bancă. Mai erau doar 5 minute până se sună, iar colegii mei tâmpi se uitau la ceas și își ștergeau transpirația de pe frunte. În final, profa vine și le strânge la fiecare lucrările, apoi iese din clasa și ieșim și noi la rândul nostru. Afara plouă. Era o ploaie rece. Ma pun pe bancă și îmi aprind o țigară. Îl văd pe Alex că vine și el să își aprindă una tot acolo, dar mă vede pe mine și pleacă. Curtea era încă goală așa că mi-am permis să ridic tonul:
  - Haide, Alex! Cât timp mai ai de gând să mă eviți? Crezi că, chestia asta va dura la nesfârșit?
  - Cu mine vorbești? a zis și s-a întors către mine de parcă aș fi fost o necunoscută
  - Da, cu tine! Cât mai vrei să mă ignori?
- Amber, e mai bine pentru amândoi...
- Recunoaște că nu te poți opri din a te gândi la mine... Nici eu nu pot, să știi!
- Nu-mi mai pasă! Ai negat iubirea dintre noi, iar eu ți-am oferit-o pe tavă! Și ghici ce! Tu n-ai făcut nimic pentru ea!
- Vreau doar să recunoști că mă iubești! am zis și mă ridic de pe bancă.
Părul meu deja era leoarcă de la atâta ploaie.
- Da, te iubesc! Și cu ce te ajută asta?
- Chiar crezi că suntem "doar prieteni"? Eu zic că te minți singur! zic în timp ce mă uit la buzele lui
- Nu cred, dar încerc să te uit și nu pot...nu există soluție! Te iubesc și te ador! a zis în timp ce se apropia din ce în ce mai mult de mine. Mă ia de bărbie și se uită la buzele mele. Deodată, își lipește buzele lui de ale mele și începem să ne sărutăm. Mă apucă de talie, iar eu îl iau de păr în timp ce picăturile de ploaie cad pe noi. Ne oprim și ne uităm unul în ochii altuia, apoi las țigara jos și fug. Ce-am făcut? A fost cel mai frumos sărut din viața mea! Îl iubeam...nu mai știu ce să fac! Trebuie să mă despart de Justin? Dar nu pot... Îl iubesc și pe el... Intru în școală și mă întâlnesc cu Avril. O rog să vină să vorbim, chiar aveam nevoie de ea. Ne băgăm într-un colțisor și începem să vorbim:
   - Deci...ce s-a întâmplat? mă întreabă
   - Nimic grav, în afara că am de ales dintre Justin și Alex.
   - Wow...eu zic din start Alex. Și nu am mai avut discuția asta?
   - Ba da, dar...
   - Eu zic sa faci așa...a zis întrerupându-mă. Îi spui lui Justin odata pentru totdeauna ce se întâmpla și totul va veni de la sine după. Ce zici?
   - Da...poate că ai dreptate...mersi...
   - Cu plăcere! Pa, pa! și ne îmbrățișăm.
Mă duc hotărâtă la Justin în cantină să îi spun că l-am înșelat. Dacă se despărțea de mine, până la urmă o meritam, pentru că l-am înșelat conștientă. Deschid ușa și îl văd pe Justin la masă cu Lucas și încă doi băieți pe care nu îi cunoșteam. Mă duc către ei, îl iau pe Justin de mâna și îi spun ca trebuie sa vorbim. Se aud din spate niște șușoteli:
- Cine mai e și bunăciunea aia? întreabă unul dintre băieți
- Iubita lui Blake...a zis Lucas
- Oh, ok...a zis el și a înghițit în sec. Ieșim din cantină, și ne oprim după un colțisor. Mă pun în fața lui Justin, îl iau de mână și mă uit la el cu niște ochi mari.
- Ce e, iubito? Ce s-a întâmplat? De ce te uiți așa la mine? mă întreabă
- Am să-ți mărturisesc ceva...îi zic băgând capul în pământ
- Ce anume?
- Eu...nu știu cum să-ți spun dar te-am înșelat...i-am spus direct
- Cu cine? întreaba dezamăgit, dar nu prea surprins
- Cu Alex...
- Cu Walker? mă întreabă ridicând o sprânceană
- Da...îi zic
- Păi, ar fi trebuit să fiu foarte supărat, numai că nu sunt. Știi de ce?
- De ce? întreb eu puțin ușurată
- Pentru că și eu te-am înșelat...
- CE? am strigat mirată
- Shhh! mi-a zis punându-mi degetul arătător pe buze
- Cu cine? îi zic si îi dau degetul la o parte cu furie
- Cu...oh, Doamne...nu pot să spun...o sa stric totul!
  - Zi odată!
- Te-am înșelat cu--