Irezistibilul

7.Nu mai pot...

Justin intră la mine în cameră și se pune pe pat lângă mine. Se uită în ochii mei și îmi spune:
- Ei, si? E confortabil?
- Da, foarte! E super! Mersi...
- N-ai pentru ce! Pe bune...îmi pare rău pentru tine...
- Eh, nu-i nimic... hai jos să ne uităm la un film.
Justin îmi dă o pijama de-a lui care îmi era foarte largă, dar altă opțiune nu aveam. Coborâm jos. Deschid televizorul și caut un film bun. Justin se duce în bucătărie să facă niște popcorn. Apoi vine lângă mine și începem să ne uităm la film. Era unul romantic. Pe parcursul filmului, Justin îmi dădea niște sărutări subtile pe gât, iar eu mă întorceam către el și îl sărutam lung și intens. Ochii mi se închideau de oboseală, dar eu nu voiam să adorm...într-un final, m-am lăsat pradă lumii viselor și am adormit.

Justin p.o.v
Doarme ca un îngeraș pe umărul meu. O mângâi pe părul ei șaten. Este așa frumoasă... Mă ridic încet și o iau în brațe. O pun în pat și îi șoptesc:
- Noapte bună... Te iubesc...

Amber p.o.v
Dimineață... Mă ridic din pat și mă duc la baie. Îmi fac toate tabieturile și cobor jos. Îl văd pe Justin în bucatarie fumând o țigara. Ceștile cu cafea erau puse pe masă. Mirosul era îmbietor. M-am apropiat de el. Mi-a zâmbit:
   - Neața, frumoaso! Ce faci? Cum ai dormit?
   - Bine...am zis frecându-mă la ochi. Am adormit aseară lângă tine, nu-i așa?
   - Da, chiar așa! Acum haide, vino să îți bei cafeaua și apoi sa te duc la liceu...
   - Bine....
Ne bem amândoi cafelele. Mie îmi plăcea să o beau cu lapte. Mă duc sus alături de Justin. Se uita la mine cu o față perversă.
   - Vrei să te ajut să te îmbraci? Mai exact să te dezbraci? Să știi că sunt expert în asta... a zis venind la mine și sărutându-mă pe gât. Eu îl resping și îi zic:
- Văd că ai chef de glume dar eu nu...mi se face rău numai când mă gândesc că iar va trebui să îl văd pe boul de Lucas. Nu îl suport, și ideea e că va trebui să stau cu el din nou!
- Pai...poate ai vrea să locuiești cu mine...? De tot?
- Oh, da! Aș vrea nespus de mult! Faza e că nu știu ce o să-i spun mamei! O să fie nervoasă!
- Pf, haide...gândește pozitiv! De ce ar fi nervoasă? Îi povestim toată faza cu Lucas și va fi fericită că ți-ai găsit un loc mai bun în care să stai, nu?
- Da...bine! Așa facem!
- Așa te vreau!
Apoi începe să îmi desfacă nasturii de la cămașa de la pijama. Ma săruta pe gât. Deja simțeam cum mă cuprinde transpirația. Ma sărută lung. Își bagă limba în gura mea și ni le împleticim. Apoi se oprește, se uită la mine și îmi șoptește în ureche:
    - Domnișoara Wild...vreți să fiți iubita mea?
    - Domnule Black...vă pot refuza?
    - Ai de ales? şi mi-a zâmbit. L-am sărutat lung și apoi ne-am îmbrăcat și am plecat. Ajunși la liceu, vine cu mine până la dulapuri și mă ajută să îmi iau cărțile. Aveam bio...la naiba! După ce închid dulapul, dăm nas în nas cu domnul director! Oh, nu! Justin a încurcat-o! El nu părea îngrijorat, dar domnul director se încrunta și se uita la el.
     - Blake! Ce faci în liceul meu?! Ți-am zis să nu mai pui piciorul aici! În biroul meu!
L-am însoțit până la biroul directorului, în speranța că mă va lăsa și pe mine să intru, dar fără succes. După vreo 15 minute, iese din birou. Are o față tristă...oare ce s-a întâmplat? Alerg către el și îl iau în brațe.
    - Ce ți-a spus?
    - Pai...nu pot sa zic decât că...m-a acceptat în liceu!
    - Poftim? Nu te cred! Nu are cum! Era așa nervos și...
    - Eh, se poate spune că a fost o minune...şi mi-a zâmbit.
Aud niște pași. Mă uit in spate. Era Lucas! Ce făcea aici? Se uită disprețuitor la noi și zâmbește.
    - Măi, măi, măi...pe cine avem noi aici?! Pe Blake și pe o curvă! Ceva nou?
    - Ai grijă cum vorbești, analfabetule! a sărit Justin
    - Ooo, se pare că cineva îi ia apărarea curvei. A văzut că nu îi merge cu mine și a venit la alt prost...frumoasă strategie!
     - Ea nu e curva!
     - O, ba da! Chiar e!
     - Taci, boule! am zis printre racnete. Te urăsc! Tu nu știi cât de mult am putut sa te iubesc! Nici acum nu pot sa te uit! Iar tu mă jignești!
     - Îmi place când ești nervoasa...acum vă las...întârzii la oră. Pa, pa!
Doamne ce bou! Justin îmi șterge lacrimile.
      - Ești bine? Te rog nu mai plânge!
      - Da, sunt bine...doar că...
      - Doar că ce?
      - Nu mai pot...nu mai pot să-l uit...
      - Of...mă duc să îți iau lucrurile din cameră. Așteaptă-ma la mașină.
      - Ok...
După puțin timp, ajungem acasă. Însă,  un gând îmi macină sufletul. Acela că mama nu știe că nu mai sunt la internat. Cum o să-i zic? Pun mâna pe telefon. O sun și o dau pe speaker.
    - Alo?
    - Bună, mami! Ce faci?
    - Eu sunt bine! Dar tu?
    - La fel...uite, vreau să îți zic ceva...dar promiți ca nu te superi?
    - Ce anume?
    - Eu am plecat de la internat...colegul meu de cameră era foarte pervers si violent si bea seara de seara...am zis eu si i-am făcut lui Justin cu ochiul
   - Din nou? Si acum unde ești?
   - La Justin acasă...un băiat foarte de treabă...adică e iubitul meu...
   - CE? a țipat in telefon.
   - Te rog, mama...doar vino să vezi! Îți dau adresa! Te rog!
   - Bine dar dacă--
   - Mersi, mami! Iti dau imediat mesaj cu adresa.
Apoi am închis telefonul. Justin a sărit de pe canapea și a urcat sus.
    - Unde te duci? am zis
    - Sus în cameră, să mă îmbrac într-un costum!
    - Haha! Ești frumos oricum!