Alaturi De Tine (Finalizată)

18.Merită să încerc

Opusul dragostei nu este ura, ci indiferența. Citatul ăsta mi l-a scris sora mea pe geamul aburit al portierii din partea ei, imediat cum a coborât din mașină. L-am citit, apoi l-am recitit până l-am memorat, iar acum nu îl mai pot uita. Îmi stă întipărit în minte.

Cred că are dreptate. Am încercat să fug de iubire, de dragoste, de tot ce ține de atașament față de o persoană. I-am respins pe toți doar pentru a nu suferi din nou. Nu am urât pe nimeni, cu doar am rămas indiferent la tot ce mă înconjoară; și așa e! Cine ar vrea să stea lângă o persoană indiferentă.

Nu vreau să rănesc, dar nici să fiu rănit. Și totuși poate cu Dayane merită să încerc. Voi încerca să nu iasă ea, cea rănită din ecuația asta; e prea fragilă.

Hello! Îi trimit mesajul sec. Măcar mă țin de cuvânt și o caut. Aștept. Nimic.

Bună din nou! Zâmbesc la mesaj cu degetele tremurând. Ce naiba am?! Am emoții la un banal mesaj!

Nu știam că joci așa bine biliard! După ce apăs pe trimitere, îmi vine să îmi dau una de să leșin. Eu nu știu mai nimic despre ea.

Asta e modul de a petrece timp cu tatăl meu. Biliard și șah. Frumos mod. Așa eram și eu cu tatăl meu. Mergeam la înot împreună, aveam un instructor de innot dar era prezent și tatăl meu. Adoram zilele sâmbătă. Iar acum... și acum le ador, pentru faptul că nu merg la școală și mai am câte o luptă de unde mai câștig bani, dar nici nu se compară.

Mă gândesc din nou, că eu nu sunt persoana potrivită pentru Dayane, ea face echitații, un hobby foarte pașnic spre deosebire de al meu, învață bine, e liniștită, e copilăroasă. Pe când eu sunt exact opusul ei, nu învăț deloc, sunt leneș, violent și matur. Poate prea matur.

Aș lăsa-o în pace, dacă aș putea face asta. Am încercat. Cred că șapte sute de minute pe zi mă gândesc la ea, iar cele douăzeci rămase reușesc să mă gândesc la altceva. Am ajuns să mă întreb ce face, ce gândește, dacă a mâncat, orice banalitate. Am ajuns să mă întreb cum sărută, de ce corpul meu reacționează așa, de ce mă amețește zâmbetul ei și de ce îmi doresc să fiu eu, cel care o face să zâmbească.

Pierdut în gânduri, nu am auzit telefonul sunând. Trei mesaje. Închid ochii pentru o secundă pregătindu-mă de ceea ce pot citi. Trebuie să încetez să mai fiu așa pesimist.

Mă bucur pentru sora ta, că s-a îndrăgostit! Clipesc mărunt apoi zâmbesc. Pregătit să deschid cel de al doilea mesaj, ușa se deschide brusc, apărând sora mea foarte veselă. Îmi piere zâmbetul încruntându-mă când văd ce are în mână. Cheile mele de la mașină.

- Am chef de o plimbare. Vreau să merg până la triplete, nu am chef să conduc așa că mergi cu mine! Încep să râd și rămân confuz când o văd pe Sophja că râde și ea.

- E târziu. Îi răspund promt.

- Haide! Nu fi fraier! Măcar îi urezi noapte bună. Îmi ridic o sprânceană, uimit de ceea ce gândește ea.

Îmi smulg hanoracul aruncat pe spătarul unui scaun apoi i-au cheile din palma surorii mele. Până se încalță sora mea decid totuși să citesc celelalte mesaje.

Noapte bună David! Mă bucur că am petrecut seară împreună cu voi. Zâmbesc la mesaj. Mi-aș fi dorit să nu existe acel "cu voi" dar e bine și așa.

Să nu uit. Baftă pe mâine seară! Rânjesc la ultimul mesaj, bucurându-mă din plin de el.

Sunt ajuns în fața casei ei și aștept să iasă din mașină. A trăncănit întruna pe drum. Andrew sus, Andrew jos.

- Cineva o să aibe o seară romantică, sub clar de stele. Spune sora mea melancolică. Mă uit la ea și îi urmăresc privirea care se îndreaptă spre acoperișul garajului.

Stă întinsă uitându-se la stele.

Cobor din mașină și mă îndrept spre garaj. Pașii mei se îndreaptă robotic spre ea. Observ cu ușurință o scară și mă urc pe ea. Sper doar să nu zbor de aici.
E frumoasă. Are niște pijamale pufoase, părul care de obicei îl are strâns într- o coadă de cal sau împletit, acum e lăsat pe spate, liber. Îmi doresc să îmi trec degetele prin el. Să îl simt.

- Deranjez? Întreb și îmi pare rău că am făcut- o! A tresărit, ridicându-se în poziție de șezut,ducându-și mână în partea stângă. S-a speriat.
- Îmi pare rău că te-am speriat. Zâmbește, parcă văd o mică luminiță în ochii ei la vederea mea.

- Nu e nimic. Mă așez lângă ea și ne îndreptăm amândoi chipurile spre niște țipete. Surorile noastre își încep crizele de isterie. Le aud ceva zicând de îmbrăcămintea surorii mele care nu e adecvată dar nu le dau importanță. Ele se crizează din orice.
Mai important și frumos e râsul pe care îl aud suav lângă mine, ca un cântec vesel, în pragul sărbătorii care se află în inima mea.

- Îți dau un bănuț, pentru gândul care îți trece acum prin cap. Zâmbesc lăsându-mi capul pe spate.

- Ți-l spun dacă îmi răspunzi și mie sincer la o întrebare. Îi răspund căutându-i privirea, care recunosc îmi este foarte greu să o găsesc.

Aprobă din cap.

- Râsul tău! Îi recunosc. Se întoarce brusc cu fața spre mine, uitându-se la mine în ochi apoi își lasă privirea în jos. E rușinată.
Îi prind bărbia între degetele mele mari, forțând-o să se uite la mine. Nu mă mai miră nimic, nu mă mai miră nici electricitatea care o simt, nici faptul că pielea mă arde în locul atingerii noastre și nici faptul că inima mea bate de zici că m-a băgat cineva în priza. Pieptul ei se ridică și coboară repede ceea ce îmi aduce o satisfacție enormă în suflet să știu că am și eu un efect asupra ei.

Toată agitația din pieptul meu este întrerupt de țipătul unei surori ale ei, ce ne face să ne revenim. Și ea clipește des trezindu-se la realitate.

- Rândul meu. Ce scria pe biletul din parc, care ai vrut să îl arunci?!

- Declarație de dragoste unul față de celălalt. Nu am vrut să facem asta, pentru că nu îmi place să fiu mințită, cu toate că e doar un joc. Nu îmi place. Mă uit la ea mirat, surprins, nici eu nu știu ce să îi zic acum.

- Te pot îmbrățișa? O întreb pe negândite. M-a luat gura pe dinainte. De fapt, acum a vorbit inima. Dar nu îmi pare rău. Îmi doresc să o fac.

Simt două brațe micuțe cum, îmi înconjoară talia, lăsându-și capul pe pieptul meu. Îmi afund nasul în părul ei și miroase divin. Îmi trec mâinile pe spatele ei și simt că nu aș vrea să îi mai dau drumul niciodată. Îi mângâi părul și îmi dau seama că de fapt aici e oaza mea de liniște. Probleme dispar, stresul dispare.

Bună tuturor!!! Am venit cu capitolul 18! Astept păreri de orice gen. Multumesc