Alaturi De Tine (Finalizată)

1. Ele. Sau mai bine spus ea

- David, pe bune acum! Fi atent la mine! Eu cu cine vorbesc?! o aud pe sora mea alarmându-se dar nu înțeleg de ce. De parcă ar fi prima oară când nu o bag în seamă.
- Am înțeles! Trebuie să vin la ora cinsprezece să te iau de la dans, acum ești mulțumită?
- Perfect! Eu merg la cantină. Ne mai vedem.

Până acum ziua de astăzi a decurs foarte bine. Mă gândesc ce să fac în continuare; cel puțin deocamdată, vreau să merg să fumez o țigară.

- Hei, ce faci străine!? Mă încrunt auzind asta, dar totuși mă întorc spre sursă pentru a vedea care e problema bunului meu prieten Andrew. Mă uit la el mirat neînțelegând ce insinuează și brusc îmi dau seama ca de fapt nu am vorbit cu el de câteva zile, nici la telefon, nici pe la el nu am mai fost.

- Merg la o țigară! Vii? Îl întreb, desi știu răspunsul. Dacă îmi dai una?

-Dacă îmi dai una?! Imi răspunde iar eu nu îi mai dau nici un răspuns, ci îi întind pachetul.

Ajunși după o clădire a școlii, mai veche, îl aud pe Andrew vorbind despre nu știu ce petrecere la care sunt toți invitați dar mie nu îmi stă gândul la ce vorbește el; pur și simplu mi se pare mult mai interesantă clădirea care stă să cadă peste noi.

- Bună ziua domnilor! Mă scuzați că vă deranjez dar trebuie să vă întrerup activitatea pentru a merge la sala de curs cu menționarea că după ore trebuie să asistați la detenție pentru ca ați încălcat una din regulile școlii; fumatul este interzis domnilor; clar moșul a înnebunit, profu' de mate a pus ochii pe noi. Imi dau ochii peste cap abținându-mă de la alte comentarii; azi chiar nu am chef de director.

După încă o oră plictisitoare, merg la cantină. Dacă nu vreau să adorm trebuie să beau un cola, o cafea, orice! Imi iau comanda de la bufet și aștept să apară Andrew, asta dacă mai are de gând să vină.

Dau o raită cu privirea asupra meselor și mă îndrept către o masă liberă; dar ceea ce îmi atrage atenția nu este masa la care este un zgomot infernal de enervant, făcut de către gemene împreună cu sora mea și alți enervanți, ci de masa la care stă o singură fată citind ceva, cu o sticlă de apă în fața; și culmea, seamănă perfect cu cele doua gemene. Clar triplete!!! Dar de ce stă singură?!

Merg plictisit spre sala de detenție, serios?! Tot nu îmi vine sa cred că pierd o oră din zi într-o sală singur. Intru în sală și îmi trec vederea peste toate mesele și rămân surprins; plăcut surprins. Nu de faptul ca nu sunt singurul de la detenție ci de faptul că este o bancă liberă exact lângă tipa din cantină. Dar ce face ea aici?! Clar nu pare genul de tipă care să fumeze după colțuri.

Nici nu am timp să mă gândesc prea mult ce aș putea să îi spun sau cel puțin nici nu știu cum am ajuns lângă ea dar rămân blocat. Pe bune David, ce e cu tine?! Nu știu cât timp a trecut de când stau lângă ea dar eu nu am făcut nici un gest, nici un pas ci doar stau și mă holbez ca un idiot la ea.

- Hei! Mă trezesc că am reusit să îi spun dar măcar dacă anticipam asta. Totuși astept ceva, ce?! Nu știu dar eu astept. O văd ca își ridică privirea la mine, scurt cred că fracțiune de secundă și își lasă privirea în jos lăsând ca părul șaten să îi cadă ca o perdea. Și totuși eu aștept.

Pe bune acum, nu am apucat să îi văd nici măcar culoarea ochilor. Mă așez în banca din dreapta ei dar totuși nu o scap din ochi.

- Hei! Mă repet ca un prost, serios acum. Ajung penibil! O văd cum își întoarce privirea spre mine; dacă până acum ziceam că am rămas blocat acum nu știu ce sa mai zic. Are niște ochi de culoare albastru- oceanic. Acum clar m-am pierdut!

- Cred că mă confunzi! Îmi răspunde sigură pe ea dar și timorată în același timp. Mă încrunt pentru două secunde apoi mă lovește inteligența. Crede că o confund cu surorile ei,         " cele populare" și gălăgioase. O văd cum se întoarce și mă enervez instant. De ce ma evită?

- Domnule Lawer, dacă tot ne-ați onorat cu prezența dumneavoastră vă rog luați loc și faceți liniște. Discuțiile le desfășurați în pauză!

Idiotul lumii!!! Profu' ăsta deja mă scoate din sărite. Rup o foaie din caiet și scriu cat de frumos și caligrafic pot; sigur o iau razna! Ce naiba e cu mine?! Mă întreb asta dar totuși mâna mea scrie. "Hei, din nou"

O pun pe banca ei, fiind atent să nu mă vadă profu', nu de alta dar nu vreau să îi fac probleme ei. O văd că închide ochii pentru o secundă apoi îmi scrie și o pune pe banca mea. In următoarea secundă simt cum îmi cade cerul în cap.

Citesc foaia, o citesc din nou si apoi o recitesc. " mă repet, mă confunzi". Simt că toată răbdarea mea se duce pe apa sâmbetei.