Sânge rar

Capitolul 24

  
                     Devon

      Am plescait din buze, deschizându-mi încet ochii.

     Un căscat mi-a ieșit fără sa ma pot abține și mi-am astupat repede gura când am constatat cât nu eram singura.

     Ethan.

    M-am întors pe o parte și l-am sorbit din priviri.

    Chiar si când doarme este frumos.

     Mi-am întins mana și am început să-mi plimb detele prin parul său.

     Mi s-a format un gol în stomac și mi-am ținut respirația pentru câteva momente.

     Încă nu-mi venea sa cred ca acest băiat chiar doarme lângă mine. Acum câteva luni, doar ideea de a avea un iubit... mi se părea banala și puerila.

      Am crezut ca este mult mai bine pentru o persoana sa se descurce singura, deoarece dacă se bazează pe cineva... Va începe sa se atașeze de aceasta.

     Sa te atașezi de cineva este înfricoșător! Îmi spuneam.

      O vrei mereu în jurul tău și începi să-i simți lipsa când nu este.

       Si totuși... Parca toate acele gânduri... Sunt acum fără relevanta.

      M-am atașat de acest bărbat, în aceeași măsură în care m-am și îndrăgostit de el. Și totuși... O mica urma de frica... încă este acolo.

     Am zâmbit și m-am aplecat deasupra capului său, presandu-mi delicat buzele de ale sale, dupa care m-am îndepărtat de el.

     Am dat să mă ridic din pat, dar am fost brusc trasă înapoi la pieptul lui .

     Am icnit din cauza surprizei, clipind în repetate rânduri.

    —Unde mergi?

     Gura lui era lipita de urechea mea, asa ca i-am putut auzi și oftatul somnoros pe care la scos pe urma.

     —Mi-e foame.

     Ethan a aprobat din cap, iar după ce mi-a sărutat obrazul s-a ridicat în fund.

     —Bine... atunci, hai să mergem.

     —Să mergem?

     Am clipit apăsat, panica punând stăpânire pe mine.

     Ce voia sa spună?!

     Dacă părinții mei afla ca el a dormit aici... Amândoi suntem morți!

      —Da?

    Am strâmbat din nas la modul amuzat cu, care mi-a răspuns.

      —Ethan, îți amintesc că părinții mei sunt în casa, cel mai probabil la parter!

      Am șuierat alarmata, privind spre el apoi dând din cap spre ușa.

      —Bun, atunci hai sa-i salutam.

     Îl priveam incredula cum își tragea pantalonii pe el, revenindu-mi abea după ce a închis ușa în spatele lui.

     Ce naiba are de gând sa facă?!

     Sa ne bage pe amândoi într-un cosciug?!

    Am sărit din pat, revenindu-ma spre ușa. Am coborât scările câte doua, aproape căzând de câteva ori.