Sânge rar

Capitolul 5

                Devon

   Mi-am trecut periuța peste dinți, privindu-mi expresia plictisita în oglinda. Părul îmi era în toate direcțiile, iar eu aratam mai ceva ca un zombi.

   Ohh...

   După ce mi-am terminat rutina de dimineață, m-am îmbrăcat și am plecat spre liceu.

   Am intrat plictisita în clădire, salutandu-i pe unii, iar după ce mi-am lăsat ghiozdanul și mi-am luat doar cărțile, am înaintat spre clasa. Mi-am ridicat o sprânceană confuza când am observat ca locul meu era ocupat și mi-am strâns cărțile mai tare în brate în timp ce am pășit apăsat.

   Oh, mai întâi arogantul, iar acum altcineva? Ce le place asa mult la banca mea?

   Dar expresia mi s-a întunecat când mi-am dat seama cine stătea pe scaunul meu.

   Mira flirta cu Ethan, sorbindu-l din priviri.

   M-am strâmbat, dezgustata și lăsându-mi cărțile pe banca, am început sa bat cu piciorul în podea pentru ai atrage atenția. Când privirea ei a întâlnit-o pe a mea, mi-am ridicat o spranceana și mi-am încrucișat brațele.

— Ăsta e locul meu.

   I-am spus pe un ton ton sec, așteptând sa se ridice.

— A fost.

   A spus cu un zâmbet malițios, întorcându-se spre Ethan.

   Am oftat enervata și am dat din cap.

   Ziua asta putea fii mai rea de atât?

   Răspuns: da. Tocmai a devenit.

—Cred ca încă nu ai citit regulamentul acestei clase, Mira.

   I-am spus pe un ton superior.

   Fata asta nu mi-a plăcut niciodată. Din cauza ei mi-am pierdut cel mai bun prieten, iar apoi și dorința de a picta în public.

—Ce reguli?

— Oh, m-am saturat de oamenii ăștia ignoranți.

   Am spus exasperata, atrăgând niște priviri asupra noastră, urmate de niște chicoteli.

— Un elev transferat în alta clasa trebuie sa ia locul celui plecat pentru a nu exista conflicte în colectiv.

   Glasul Miei ma făcut sa zâmbesc, iar acum amândouă o priveam cu un aer superior și plin de satisfacție.

—Ce sa spun.

   A pufnit ea, ridicându-se de pe scaun.

—Ne vedem în pauza. I-a spus ea lui Ethan când a văzut ca profesoara a intrat in clasa.

   Mi-am dat ochii poeste cap și m-am așezat, rămânând cu privirea spre profesoara.

—Buna dimineața. A spus profesoara bine dispusa.

   Dar colegii nu au băgat-o în seama, răspunzând cât mai sec.

   Doamna Joel arata destul de bine pentru cei 48 de ani ai ei, iar prezenta ei mereu vesela te face sa zambesti, dar după privirile colegilor mei, ceva îmi spune ca s-a întâmplat ceva ieri.

—Copii, sper ca nu ați uitat de ceea ce am vorbit ieri, pentru ca am adus lista echipelor. A spus ea luându-si în mână un dosar și scoțând o foaie din el.