Sânge rar

Capitolul 2

                  Devon

   Am clipit apăsat, oftând de frustrare când ticaitul ceasului ma trezit. Am întins mâna și am oprit ceasul, pufnind.

   Ma ridic lenes din pat, iar după ce zăbovesc puțin ma îndrept spre baie. Dupa ce imi fac rutina de dimineata si ma imbrac cu o pereche de blugi negri si un tricou albastru, impreuna cu conversii mei albaștri. Îmi impletesc parul roscat pe o parte si ma dau cu rimel pentru a-mi scoate ochii albastri in evidenta.

   Cobor scarile si merg in bucatarie de unde imi iau un mar.

   Mi-am învârtit privirea prin jur doar ca să constat ca nu mai era nimeni. Hmm... se pare ca Eden, fratele meu mai mic, inca doarme. Asa ca dupa ce il trezesc in cel mai frumos mod posibil, dand drumul la muzica in boxele de langa patul sau la volum maxim si scap neinjurata, o premiera, pornesc spre scoala.

—Alo? Am spus după ce am mușcat din mar.

— Neata, Dev, eu am ajuns deja. Sper sa nu intarzii... din nou.

—Mia, ti-am mai spus. Am murmurat, dându-mi ochii peste cap și aruncând cotorul mărului la un cos de gunoi. Cu ce sunt eu de vina ca neghiobii aia au hotarat sa se inceapa orele atât de devreme? Da vina pe ei pentru prostia lor si ca sa-ti raspund la intrebare nu, nu intarzii.

   astazi...

—Fie, sa spunem ca te cred. Te aștept.

—Pa. Am spus bucuroasa ca a uitat de discutia de ieri.

   Nu mai stau nici o secunda si dupa ce inchid apelul imi pun castile in urechi si imi bag mainile in buzunarele hanoracului pe care am fost inspirata sa il iau de pe cuier.

   Ma grabesc sa urc scarile spre usa scolii, fiind constienta ca mai sunt 10 minute pana se suna de intrare, dar nu imi fac griji, mai ales ca profesoara de biologie mereu intarzie cateva minute.

   Intru in scoala si ma indrept tinta spre dulapul meu, unde imi las geanta, dar nu inainte de a-mi scoate lucrurile necesare. Ma indrept lenes spre ora cand in fata mea apare... Jeff.

   Mi-am simtit fata arzând și nu m-am putut abține sa nu-l studiez pe vechiul meu cel mai bun prieten. Inca din generala am fost de nedespărțiți, dar în urma a unor bârfe destul de urâte... prietenia noastră s-a cam destrămat și asta numai din vina Mirei. Niciodata nu voi ști de ce ma urăște atât mult fata aia.

   Am înghițit in sec și mi-am lăsat capul în jos când am trecut pe lângă el. Îmi era dor de prietenul meu, dar de fiecare data când încercam sa vorbesc cu el ma ivita sau se purta indiferent, asa ca... am renunțat sa mai încerc.

   Am grăbit pasul spre clasa, așteptând sa ma așez în banca mea, care este penultima de langa geam. De cand Mark s-a transferat, locul din spatele meu a ramas liber.

   Cand am ajuns in sala de clasa, am vazut ca profesoara nu intrase inca si nu aveai cum sa nu-ti dai seama.

   Serios acum, copii astia zici ca-s drogați, fac ca toate animalele.

   Ma duc spre locul meu, dar am o surpriza, nu tocmai plăcută ce-i drept.

    M-am uitat din nou la numărul usii, dar nu. Ii clasa corecta.

      Am clipit apăsat, imediat indreptandu-ma spre persoana care îmi ocupă locul, ignorand cateva priviri curioase indreptate spre mine.

— Scuza-ma. Am spus impungandu-l cu degetul pe baiatul din fata mea care privea ganditor spre geam, dar el parea ca nici nu ma observa. Pff... Am spus scuza-ma.