Sânge rar

Capitolul 14

     

                  Devon

     
      Inima îmi bătea exagerat de tare în piept, iar pielea a început sa ma furnice.

      Simțeam ca aerul era prea puțin pentru a-l inhala. Asa ca corpul a început sa-mi tremure.

     Mi-am simțit picioarele dureros de grele. Voiam sa ma așez, dar eram prea amortita.

       —Dev, mai esti acolo?

    Vocea Miei s-a auzit de undeva de pe podea și am devenit conștientă de ceea ce ma înconjoară.

     Obrajii mi s-au colorat și am ridicat telefonul cu reticenta de pe podea, inspirând adânc inainte sa vorbesc.

       —Da... Doar... vorbim mai tarziu.

      Am închis apelul fara sa ma mai gândesc de doua o ori și m-am prăbușit pe pat.

       Nu ar trebuii sa ma afecteze atât de mult faptul ca mi-a scris.

       E doar o fantoma a trecutului!

      Îmi repetam în gând.

      Nu are ce să-mi facă, așa că nu ar trebuii să mai mai gândesc la asta.

        Si totuși... m-am trezit  contribuind prin agenda, căutând numărului lui cu disperare.

     Mâinile îmi erau transpirate și am apăsat pe apelare, înghițind în sec.

      Pleoapele mi s-au inchis când a răspuns, trecându-ma fiori prin tot corpul.

       — Alo?

     Vocea ii era răgușita, pe fundal fiind o liniște de înmormântare.

       — Alo? Carter?

      Mi-am așezat o mana pe frunte, respirând greu.

        —Dev...

       A murmurat el șoptit, simtindu-i-se surprinderea din vocea.

                

                   Ethan
 

 
    

    —Da Mathias, am înțeles. Am tăcut, ascultându-i ordinele, înclinand din cap, chiar dacă el nu ma putea vedea. Ok, vom face tot ce putem.

    Am închis apelul, înjurând de frustrare, în timp ce am aruncat telefonul pe măsuță.

     —Ce voia ?

     Mi-am întors capul spre Aiden, vocea lui fiind la fel de înțepata ca a mea.

     Am ridicat din umeri, frecandu-mi ceafa.
    
      — Sa stie cum merg căutările.

       Aiden a înclinat din cap.

     Am înaintat spre frigider, deschizând usita.

      —Si ce i-ai zis ?

    M-am uitat ironic spre Nick.

     —Ca merge.

    Am murmurat în timp ce am smuls flaconul de sânge din frigider, închizându-l zgomotos.

     Am ridicat flaconul, dând tot conținutul vâscos pe gat.

     Mi-am notat în minte sa nu mai uit sa ma hrănesc  și am oftat, obținând o privire urata din partea lui Nick.