Sânge rar

Capitolul 4

               

      Ethan

   Am îndreptat aparatul spre copil, așteptând ca raza verde să-l lumineze. Dar am strâmbat din nas la vederea rezultatului nedorit.

— Doar 40%.

   Am spus dezamagit, lasand copilul din fata mea pe jos.

— M-am săturat.

   Mi-am dat ochii peste cap când l-am auzit pe Aiden, plimbandu-se ca un nebun prin incaperea fabricii abandonate.

   Stiam sentimentul, il simțeam și eu de fiecare data când munceam mult și nu obțineam ce doream.

— Crezi ca eu nu? M-am răstit frustrat spre el. 32 de orașe nesuferite si doar oameni cu 20%, 38% sau 60% ?

— Esti sigur ca jucăria aia nu-i stricata? A intrebat enervat, referindu-se la dispozitul din mana mea care măsura cantitatea de sange de grupa "HH" din corp.

— Da, sunt sigur, nu-i stricat. Am spus asezandu-ma jos și oftând obosit.
 
   M-am uitat la copilul din dreapta mea care nu avea habar ce se întâmplă în jurul lui, el fiind adormit.

— Nick, acum incotro?

   La intrebat Aiden pe "creierul" grupului nostru.

—Cred ca o sa va placa.

   Mi-am ridicat o sprânceană când l-am văzut zâmbind larg spre monitor, dar nu părea ca are de gând sa continue.

— Deci? Am spus uitandu-ma la el confuz

— Baieti, mergem in L.A.!

— Super! A chiuit Aiden, zâmbind larg. Gagici sexy cu sânge dulce. A continuat el ranjind, aratandu-si colți. Chiar mi-e foame.

— Și mie, dar mai intai trebuie sa ducem copilul acasă...

   Nu am apucat nici sa termin bine de spus ca cei doi si-au si luat talpasita.

   Oricum, la ce ma asteptam ? Fac asta de fiecare data. Cand e vorba de returnat, o iau la goana.

   Am luat copilul care avea in jur de 6 ani si l-am urcat pe spatele meu. Drumul a fost scurt datorita vitezei de vampir. Iar imediat ce am ajuns înapoi în camera lui l-am pus in pat și am vrut sa plec când... ochii i s-au deschis.

   Arata ca un ingeras...

— Tu cine esti?A intrebat el uitandu-se cu ochisorii lui mari la mine.

— Un prieten. Am spus, trecându-mi degetele prin parul lui, în timp ce i-am zâmbit slab.

— Da? A intrebat cu surprindere în glas.

— Da. Am spus razand de figura lui confuza. Dar acum trebuie sa plec.

   Si spunand asta m-am  indreptat spre fereastra prin care am intrat.

— Noapte buna. A spus el zambind, uitandu-se la mine.

— Noapte buna. Am spus zambindu-i si in urmatoarea secunda am sărit pe geam, indreptandu-ma spre apartamentul meu și al băieților, dar in fata mi-a aparut o bruneta mai mult dezbracata decat imbracata.

   Un zâmbet mi-a apărut pe fata, privind spre gatul ei.

   Perfect, chiar imi era foame.

—Te-ai pierdut, scumpo? Am întrebat seducător, neluandu-mi privirea de la ea.

— Nu. A răspuns ea masurandu-ma din priviri, trecându-și limba peste buza de jos. Te cautam pe tine.