CAPITOLUL 67: FLĂCĂRI

3.2K 312 31
                                    

Sofia P.O.V

Totul e în ceață, strigăte și țipete se aud peste tot și multă lume se îmbulzește și se calcă în picioare pentru a ajunge cât mai repede la ieșire. Eu sunt pierdută undeva în mijlocul lor, nereușind să-mă fac loc sau să mă mișc. Sunt prinsă ca într-o transă și oricât aș încerca să găsesc pe cineva cunoscut pur și simplu nu pot, totul e înecat în fum, odată cu mine care îmi simt pleoapele tot mai grele.

Dintr-o dată o mână mă trage din mulțime și nu am de ales decât să mă las ghidată de ea. Ieșim din îmbulzeală și de-abia ce am timp să-i văd față. Ce caută el aici......

Cu câteva ore în urmă

Stau împreună cu Alex în sala mare, așteptându-le pe noile directoare să vină. Din câte am înțeles nu prea se făceau astfel de ceremonii înainte, dar acum, dat fiind că elevii trebui să le cunoască pe directoare am decis s-a decis că e cel mai bine să avem totuși un început de semestru cum se cade.

Mă uit în jur. Aici totul e așa cum îmi aminteam, tavanul înalt, scaunele tapițate și elevii care râd și vorbesc în toată sala. Se pare că acum regula de aranjare alfabetică a cam picat și fiecare stă așa cum îl taie capul. În stânga mea stă Alex, ce pare a sta cu gândul în altă parte, fiindcă privirea îi e pierdută în gol, lângă el, curios, stă Nat, care pare la fel de pierdută în spațiu. Un detaliu pe care însă nu pare să-l fi observat nici unul este faptul ca mâinile lor se împleteau pe cotieră. Hmm...presimt că pentru cei doi povestea de-abia acum începe.

În dreapta mea Alrick îmi zâmbea și îmi tot povestea despre o facultate de care a auzit și despre cât despre cât de tare ar fi să învățăm acolo cândva. Pentru el lumea mafiei i-a cam distrus orice șansă la o viață normală. Am aflat de curând că are un vis de când se știe și anume să urmeze o facultate de arhitectură și să-și facă o carieră și o familie pe viitor. El continuă să vorbească, eu continui să mă gândesc cât de străin pare pentru mine termenul de familie, acum când nu mai sunt sigură de nimic în viața mea. Toți par a ști ce-și doresc ce vor de la viață, toți în afară de mine. Eu sper doar că ziua de mâine să fie mai bună decât ziua de azi. Alrick continuă să vorbească, eu continui să nu-l ascult...

Lângă Alrick stă Alehandro ce dă din picior nervos și se tot uită la ceas din când în când. Au trecut două ore de când a plecat Sam și scaunul de lângă el e în continuare liber, de atunci nu mai are stare și se uită în continuu la ușa de la intrare, parcă așteptând să o vadă pe roșcată intrând, dar ea nu mai vine.

-Mă întreb pe unde ea, mormăie el pentru sine și se încruntă.

Aș vrea să-i spun ceva, dar prefer să tac din gură și să nu mă bag. Sam e bine, sunt sigură! Probabil că e vorba de ceva important și de aceea întârzie.

Deodată toată lumea se așează pe scaune și se face liniște. Se pare că toți așteptăm cu sufletul da gură să înceapă ceremonia și să le cunoaștem pe directoare. O văd urcând pe scenă pe doamne Swam, profesoara de desen și îndreptându-se spre microfonul care se afla la mijlocul scenei pe o platformă.

-Bună ziua, elevi ai Școlii de Tinere Talente Academia Alice! spune aceasta plină de energie așa cum mi-o și aminteam. În primul rând vreau să vă urez succes în noul an școlar și de asemeni așteptăm să dați din voi tot ce e mai bun și reprezentați școala cu mândrie la concursurile ce vor urma pe viitor!  După cum știți de obicei nu se prea organizează  evenimente de acest tip la noi la școală, dar în acest an avem deosebirea plăcere de a le ura bun venit noilor noastre directoare. Fără alte prezentări îi dau cuvântul Doamnei Directoarei Waild!

Waild....de ce îmi sună atât de cunoscut. Sunt mai mult ca sigură că l-am mai auzit undeva, dar nu știu unde. Mă uit la Alex și îl văd încruntându-se și întorcându-și privirea spre mine. Și el gândește la fel, dar nici el nu are habar de unde știe acest nume.

Academia AliceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum