Academia Alice

CAPITOLUL 26: TABLOUL

Sunetul tocurilor se aude pe podeaua rece și rigidă. Chicoteli, voci peste voci și sunete atât de admirație cât și de dezgust umplu încăperea și mie îmi provoacă dureri de cap. Stau în colțul meu și-i observ pe cei care trec pe lângă mine. Nimeni nu mă bagă-n seamă, nimeni nu-mi dă importanță. Dar de ce ar faci-o, până la urmă cine sunt eu? Doar o altă concurentă, o altă față care se arată printre alte zeci.

Reflexia mea în geamul de sticlă mă lasă rece. Nu pot să zic c-o recunosc pe fata din fața mea. O rochie rozalie, lungă până în pământ îmi îmbracă trupul firav. Părul l-am lăsat pe spate, în bucle negre. Nu am nici un fel de accesoriu, sau vro altfel de podoabă. Nu mă simt în stare să strălucesc. Nu mă simt în stare să trăiesc.

După noapte infernală pe care am avut-o cu Alex nu m-am simțit a doua zi în stare nici să mai respir. Precum mă așteptam nu își amintește nimic din momentul în care am ajuns în cameră. Știu că nervii din el au vorbit, dar asta tot doare. Simt un gol în suflet și știu că nu-mi face bine să mă gândesc la asta , doar că.... doar că mă gândesc dacă nu cumva asta simte ele cu adevărat. Sunt oare o povară?

Oftez și-mi ațintesc privirea în pământ. Marți s-a deschis expoziția și am putut să văd și eu celelalte lucrări. Sam a făcut ceva în stilul ei caracteristic, multe linii și puncte și tot felul de chestii cu colțuri. Dap, ea a susținut că e planul unei case la nivel molecular, eu am zis că ar fi grozavă lucrarea la abstract. Loren a avut o misiune dificilă, categoria ei fiind cea mai grea după părerea mea, dar a scos-o numai bine la capăt cu o grămadă de tonuri de negru și gri combinate într-un fel de gaură neagră. Aaron a făcut un copac din discuri vechi de muzică bluz, era....interesant. Cred.... Oricum la categoria mea era marea bătaie. Tot felul de lucrări, una mai frumoasă ca alta acopereau pereții ca un al doilea tapet. Toate exemplificau scene de groază, din timpul războiului sau cu diverse creaturi care devorau oameni. Erau înspăimântătoare, adică eu nu am crezut că în asta constă un concurs cu tematică gotică. Mă gândeam că e negru, da nu a zis nimeni nimic de ceva horror. Uneori nici eu nu pot înțelege arta.

În deosebire de toate celelalte a mea e așa singură și amărâtă. E total pe dinafară, ca și mine de altfel. Nu am văzut pe nimeni interesat de ea, nimeni care s-o admire, nimeni. Asta mă face ușor tristă, dar am decis că nu pot să le fac eu pe toate din prima. Am decis să-mi omor timpul căutând o lucrare pe care aș numi-o eu câștigătoare. Și când am găsit-o am oftat de admirație. Și acum e acolo, pe peretele opus mie. Mulți se înghesuie s-o privească, mulți o admiră. În centrul pânzei este un copac, dar nu orice fel de copac. La bază era normal, dar în partea de sus a coroanei era acoperit cu sânge și un demon ieșea dintre frunzele  arse. Pe iarba de la bază se jucau doi copii, dar fără să-și dea seama că demonul îi veghează din copac, gata-gata să se arunce asupra lor.

Tabloul mă mișca, mă făcea să vărs o lacrimă când mă gândeam că așa eram și eu cu Alex. Doi copii neajutorați care nu au observat când demonul s-a năpustit asupra lor. Nu am vrut să-i spun lui Alex nimic din ce s-a întâmplat în acea seară. După ce a terminat să îmi spună cât de mult mă detestă a leșinat pur și simplu.Eu l-am băgat în pat și l-am ținut în brațe toată noaptea fiindcă avea diverse coșmaruri. Dimineață mi-a ținut o morală adevărată și eu nu l-am contrazis. Nu vroiam să-l mai supăr deși știam că vom mai reveni la acea discuție. Sam nu s-a arătat decât pe la ora trei după amiază, după ce l-am expediat înapoi în Londra. Fie că vrea fie că nu eu tot trebuie să particip la concurs și el nu are ce căuta aici. Cu chiu cu vai l-am dus la aeroport și după ce în taxi mi-a mai ținut o morală de zile mari am răsuflat ușurată când am văzut avionul decolând. Sam nu a vrut să-mi spună nici în ruptul capului unde și cu cine a fost, ideea e că am găsit-o dormind pe pat ca un copil când am ajuns înapoi la hotel. În acea zi nu am avut chef de nimic, doar am lenevit în pat și am sâcâit-o la cap pe Sam, fără vreun rezultat însă. Seara ne-am uita la un film cu Loren și ne-am culcat devreme fiindcă urma să avem o zi lungă. Marți ne-am pierdut tată ziua la galerie, iar miercuri am făcut shopping. Mi-am cumpărat rochia asta, dar nu mi-a ridicat cu mult moralul. Încă mă simțeam epuizată mintal după venirea lui Alex, plus că-i resimțeam și lui suferința în urma traumei.