Academia Alice

CAPITOLUL 22: SAM...

A doua zi a fost super! Eu și Sam am vizitat o mare parte din Londra, cam cele mai importante chestii: ceasul, roata, câteva muzee de artă. Deșii ne-am petrecut în mare timpul la cozi infernale, am avut timp să strecor în lista de activități și  câteva din locurile mele preferate. Am făcut multe poze, fiindcă Sam a ținut morțiș să cumpere un aparat foto. Fiindcă știam că la academie nu ne lasă cu chestii electronice Sam a decis să scoatem pozele pe hârtie și să facem două albume și cu poze din NY.

Am râs, ne-am distrat și am făcut haz pe tot felul e subiecte ciudate. La un moment dat am fost la o cafenea și chelnerul îi tot făcea ochi dulci roșcatei și ea a vrut să profite la maxim de asta. O dată cu banii i-a lăsat și un bilețel cu o adresă falsă în care îi cerea să se întâlnească. Ziceți și voi că nu e nebună! Și totuși a stat bosumflată câteva minute că nu o să poată să-i facă o poză tipului când o să descopere că sora mea i-a tras clapa. Da, cu siguranță a fost o zi trăsnet!

Acum suntem în camera de hotel, sau mă rog eu cel puțin, Sam stă pe balcon de când am venit și mă tot gândesc să mă duc să văd ce are. Eu nu am mai trecut pe la ai mei. I-am văzut și ei la fel. Îi iubesc pe amândoi destul de mult, dar m0am gândit că e mai bine să-mi petrec cât de mult pot cu Sam. Eu chiar cred că între noi s-a legat o strânsă prietenie, poate chiar mai strânsă decât a fost cea cu Sara....

Decid că ar fi bine să văd ce face și dacă e bine. Adică părea OK când am ajuns în cameră. Deschid ușa pe sticlă și o văd pe roșcată cum stă rezemată de pervaz și privește cerul. Părul îi cade în bucle pe spate și parcă lumina lunii ar lumina-o ca pe un reflector. Mă duc lângă ea și sunt gata s-o salult, dar îngheț când îi văd lacrimile ce îi pătează obrajii. Ea plânge....

-Sam ești bine? vocea mea părea mai mult o șoaptă.

Aceasta înghite în sec și o văd cum se chinuie să își recapete controlul. Oftează dar își îndreaptă privirea spre mine. Mă simt ciudat s-o văd așa. Ea era cea puternică, cea care nu părea să fie afectată de nimic. Fata aceasta fragilă și neajutorată din fața mea nu e aceeași cu roșcata pe care o cunosc eu.... Cine e această fată, câci eu nu o cunosc?

-Sam....

Privește în gol pierdută. Aș vrea s-o pot ajuta, să îi alin suferința, dar mă simt așa de neputincioasă.

-Aveam șase ani, începe ea. Locuiam cu mama și tata undeva într-o vilă mare cu mulți servitori și oameni care mă răsfățau și mă făceau să mă simt ca o prințesă. Eram atât de fericită..... Pe atunci familia mea era perfectă, mama și tata se iubeau nespus de mult. Îi luam mereu ca pe un exemplu, visam să ajung și eu ca ei, să îmi găsesc prințul pe cal alb și să mă ia cu el în castelul său frumos și să trăim fericiți așa ca mama și ca tata. Râde amarnic și eu continui s-o ascult în tăcere. Mama era o femeie frumoasă și cu capul pe umeri mai mereu. Era o adevărată doamnă și o mama deosebită. O iubeam nespus și de asemenea o luam și pe ea ca pe un exemplu. Adică era imposibil să nu, doar semănam leit. Și eu avea părul roșcat, era înaltă cu o talie de viespe. Îmi povestea că în tinerețe toți bărbații o râvneau, dar ea doar pe tata îl vedea. Acest lucru nu mă mira, fiindcă și pe atunci domnii întorceau capetele când ea trecea pe stradă. Era înnebunită după culoarea roșu. Purta mai mereu haine roșii și chiar și inelul de logodnă de la tata era cu o piatră de rubin. Mie nu mi-a plăcut niciodată această culoare, adică recunosc că mai port haine așa, dar nu sunt chiar disperată cum era mama.

Se oprește un pic și o văd cum își lasă privirea în jos cu un zâmbet amar.

-Și tata era un om frumos. El avea părul negru și un fizic pe care mulți îl invidiau, doar că avea o problemă. O iubea prea mult pe mama și dacă cineva se atingea chiar și de un fir din părul ei  ieșea urât. Pe atunci eram doar un copil, dar îmi dădea seama de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Iubirea lor..... iubirea lor ne ținea uniți.

Din nou se oprește și acum știu că urmează partea grea, cea în care lumea ei roz, sau să zic roșie, cade. Și eu știu acest sentiment și nu e de loc plăcut.

-Mai aveam un frate. Alrick. Îl iubeam și pe el în ciuda diferenței de vârstă de trei ani și de certurile pe care orice frați le au. El era cel mare și cel protector. Pe atunci eram o familie normală și total obișnuită. Ne iubeam și ne apăram unul pe altul. Dar acele zile..... au rămas doar o amintire..... Aveam 9 ani și Al 12 și ne întorceam de la școală. El mă lua mereu, pentru că îl punea tata. Când ajungem acasă însă începe spectacolul. Mama și tata se certau, urât de tot. Nu înțelegeam prea bine ce zice dat fiind că erau în biroul lor. Eu și Al am auzit doar câteva replici ce am devenit clare de-abia ani mai târziu....

-Și când aveai de gând să-mi spui? țipa mama. Când avea de gând să-mi spui că am fost doar o jucărie pentru tine? Că m-am îndrăgostit și am trăit atâția ani lângă un CRIMINAL? CÂND?

-Scumpa mea, Roza, ne e ceea ce crezi? Nu e chiar atât de rău. Și cum poți să zici că tu ai fost doar o jucărie. Te iubesc!

-EI BINE EU NU TE MAI IUBESC! CRIMINALULE!

-Atunci nu înțelegeam Sof, spune Sam și alte șiroaie de lacrimi îi cad pe obraji. Nu înțelegeam nimic. Dar apoi.... câteva luni mai târziu..... Mama a dispărut. Îmi amintesc că tata o căuta disperat și nu a mai găsit-o..... Doi ani mai târziu am aflat adevărul. Persoana pe care o numeam cu atâta mândrie tata nu era altcineva decât capul mafiei columbiene...... Îți dai seama ce șoc am avut? Cum m-am simțit? Își spun eu cum m-am simțit trădată, distrusă, atâția ani de minciuni și de trădare. Cel mai rău a fost că am aflat că mama nu plecase de nebună în lume.... Nu, Sof...... nu plecase. Fusese răpită..... și omorâtă .... de către un dușman de-al tatei.

Pentru un moment s-a oprit și eu am încercat să asimilez noile informații. Ce naiba?!? Mafie.... omor.... M-am gândit că avea ea ceva de ascuns dar nu mă gândeam la asta.... A trecut prin atâtea....

-La 16 ani lumea mea redevenea din nou roz. Noi trei ne recuperasem după pierderea mamei și tata părea că își dă silința în a ne fi din nou un părinte bun. Ceva însă se schimbase. Deși eu nici nu am vrut măcar să aud despre afacerile tatei, Al fiind marele moștenitor, se preocupa destul de mult, ceea ce mă îngrijora. Am încercat să vorbesc cu el să îl conving că nu e bine, dar ne-am certat rău și nu ne-am mai vorbit mult timp de atunci. În acea zi am avut un fel de presentiment. Parcă am simțit că aceste afaceri ne vor distruge și ce a mai rămas din familia noastră. Și câtă dreptate aveam Sof, câtă dreptate! Aveam 17 ani când s-a întâmplat. Eram doar eu și tata și luam masa în camera pricipală. Deodată s-au auzit niște sunete ciudate și tata s-a ridicat instant în picioare și a zis că se duce să verifice. A plecat și eu am simțit că îmi stă mâncarea în gât. Cerul mi-a căzut în cap când am auzit sunete de împușcături și m-am grăbit repede după tata. Când l-am văzut.... era pe jos.... într-o baltă de sânge ...... iar un tip îi ținea pistolul la tâmplă lui Al. Tot ce am văzut apoi a fost negru........

Din nou privește în gol. Pare atât de pierdută și de tristă. Se uită la ceasul de la mână, prin întuneric pot distinge că e abia trecut de miezul nopții. Alte lacrimi îi invadează fața, dar o simt cum se ține  tare.

-Tata a murit chiar în ziua când cu ceva ani în urmă a găsit-o moartă pe mama într-o cabană părăsită.....iar acea zi...acea zi este astăzi....

Nu o mai las să zică nimic, pur și simplu îmi dau și eu frâu lacrimilor și o iau în brațe. Ea mă strânge de parcă lumea s-ar prăbuși dacă mi-ar da drumul. Nu îmi pasă dacă voi primi în următoarele minute un telefon de la celălalt colț al lumii, nu îmi pasă că vom răci din cauză că afară s-a răcorit destul de mult, nu îmi mai pasă de nimic.

Prefer să stau acum aici cu lacrimi în ochiși cu o senzație de deja vu în suflet....

*****************************************************************

Hei lume!

Scuze că e așa de scurt dar de, ce să-i faci... În alte știri plec în weekend la munte și nu știu dacă în vârfu crestei am eu semnal așa că nu știu dacă postez.... apropo...

NU POT SĂ CRED CĂ AM PESTE 1300 DE LECTURI ȘI CA FAC CAM O SUTĂ PESTE NOAPTE......DECI E INCREDIBILLLLL!!! VĂ IUBESC ATÂT DE MULT PE TOȚI ȘI SUNTEȚI GENIALI!!! VĂ IUBESC!!!!!

Cam asta ar fi! Scuza-ți-mi greșelile, sunt cam adormită...

LOVE.MORTI.