Tabara

Capitolul 29

Am analizat incaperea in care eram. O camera relativ mica, goala, cu exceptia unor dulapuri lungi ce se intindeau de-a lungul peretilor. Geamurile transparenete ale dulapurilor imi dadeau posibilitatea de a vedea inauntrul lor siruri de arme, care mai de care mai ciudate. Arme de foc. Arme negre. Ce psihopat!

Simteam adrenalina care imi circula alert prin corp, si simteam nevoia disperata sa ma misc. Nu aveam nici cea mai vaga idee ce sa fac. Eram înconjurate, iar singurele arme pe care le aveam urmau sa ne fie luate.

- Ne-am ars! mi-a soptit Ingrid, ridicand incet mainile, nedezlipindu-si degetul de pe tragaciul tranchilizantului. Isteata miscare, mi-am spus, dupa care i-am urmat exemplul.

Un zambet de superioritate s-a ivit in coltul gurii lui Marcus, dupa care a un facut semn oamenilor care il inconjurau spre noi. Ingrid m-a lovit usor cu cotul in mana si am actionat amandoua in exact acelasi timp. Am indreptat arma si am tras cat de repede am putut spre cei 6 oameni care se indreptau spre noi. Inainte sa ne deapartim, Alexia spusese ceva de efectul tranchilizantelor astora, dar nu prea o ascultam. Marcus, care intre timp se intorsese cu spatele, a simtit schimbarea de putere abia cand o sageata ratata i-a suierat pe langa ureche. S-a intors fulgerator, ranjetul disparandu-i de pe fata. Mai erau doi oameni pe langa Marcus, care nu fusesera nimeriti de sageti. Am tras una. Am ratat. Ingrid a tras, si sageata i s-a infipt unuia dintre ei in umar. Am tras din nou, doar pentru a observa ca nu mai am sageti. La naiba! Chiar inainte sa scap o injuratura colorata, celalalt tip s-a repezit asupra mea, profitând de lipsa mea de atentie. Mi-a strans puternic incheietura, fapt care m-a facut sa scap „arma", dupa care m-a imobilizat aducandu-mi ambele maini la spate. Cu o mana mi-a cuprins incheieturile, iar cu cealalta a scos din buzunarul pantalonilor un cutit.

Nu am asteptat sa aiba ocazia sa il foloseasca, si l-am lovit cu piciorul drept in genunchi, cu toata forta de care eram in stare in momentul ala. Nici macar nu s-a clintit. Ma asteptam la asta, ce-i drept, insa merita sa incerc. Si-a lipit cutitul de gatul meu, iar eu am ramas imobilizata, prea speriata sa fac vreo miscare. Ingrid a scapat un icnet, uitandu-se cu ochi mari la barbatul care ma ameninta.

- Lasa arma jos! a soptit printre dinti vocea ragusita a barbatului. Ingrid a lasat arma jos, tremurand. Inca o miscare, a continuat el, si prietena ta o pateste, a spus, iar Ingrid a incuviintat, inghitind in sec. Marcus s-a strecurat in spatele lui Ingrid si a prins-o de maini. Ea doar a ramas inmarmurita in fata mea. Ma asteptam doar la ce e mai rau. Inima imi batea puternic si speram la ceva ce stiam ca nu avea sa se intample.

Ne-au dus intr-o camera mica, complet goala, unde era foarte frig, iar omul care ma tinuse pe mine a ramas la usa, in timp ce Marcus a iesit. Refuzam sa ma gandesc cu ce scop. Am cantarit posibilitatile. Eu cu Ingrid, doua pustoaice, contra ditai omul gigantic care era pe deasupra si inarmat. Daca am mai fi avut un tranchilizant. Unul!

- Annie! a soptit, mai mult mimat, Ingrid. Cand mi-am intors capul spre ea, ea mi-a facut un semn spre pantalonii ei, care aveau o mica umflatura la buzunarul din spate. Mi-a trebuit o groaza de autocontrol sa nu tip de fericire.

- Am o idee, ia-te dupa mine, am mimat spre Ingrid, sperand ca a inteles. A miscat usor capul afirmativ. Am mai stat putin pe loc, incercand sa imi ascund indoielile fata de planul meu, dupa care mi-am fortat o lacrima. Nu ca era nevoie, pentru ca eram si-asa in pragul de a plange. Barbatul nici nu s-a clintit. Am inceput sa plang cu suspine, in hohote si sa tip isterica:

- De ce? De ce? De ce mi l-ati luat pe Michael al meu? Unde este? am tipat apucandu-ma de pantalonul omului. Te rog, fie-ti mila si ajuta-ne!

Perfect! Mi-ar fi scarba de mine in locul lui. Eram mandra de mine, in oarecare masura, insa nu am aratat-o si am continuat cu vaicarelile. Ingrid, intelegand ideea, a intrat in joc, ducand incet mana la spate.

- E un biet pusti! Nu ti-a gresit cu nimic! a continuat Ingrid, insa ea nu s-a miscat din loc, pastrand o distanta sigura. Omul s-a aplecat spre mine, sa ma indeparteze inainte sa ii rup pantalonii, iar Ingrid, cu o viteza senzationala, a scos arma. Mi-a scapat un icnet. Nu era tranchilizant. Era pistol. Bine jucat, Ingrid! Mi-am zis, razand in sinea mea. Barbatul a inmarmurit, ochii fiindu-i atintiti pe arma indreptata spre inima lui.

- Ridica mainile! a zis ea pe un ton jucaus, incat daca nu as fi stiut, as fi crezut ca facea parte dintr-un joc de copii. Ceva gen Simon spune... Omul s-a supus, iar eu i-am luat pistolul din buzunar, mai apoi asigurandu-ma ca nu mai are alta arma in afara de aceasta si cutit. Mi-am pus cutitul in buzunar, iar cu pistolul indreptat spre el am zis:

- Du-ne la Michael. Acum!

Apoi s-a intamplat ceva foarte ciudat. A ascultat. A inceput sa meargă pe coridoare, fara sa incerce sa scape cumva.

- Nu esti in stare sa tragi cu ala, a spus, vocea lui fiind ragusita din pricina fricii.

- O, ai fi uimit sa vezi cate pot face pentru prietenul meu cel mai bun, am spus, alegandu-ma cu o strambatura din partea lui Ingrid.

Imediat dupa ce omul a dat un colt, si cand era cat pe ce sa deschida usa unei camere in care cred ca se afla Michael, a inceput sa alerge in alta directie dupa ce s-a auzit un sunet de arma, urmat de un sir de tipete. M-am panicat, si am inceput sa alerg dupa el, incercand sa nu imi scot din minte usa. Coridirul a inceput sa se largeasca, pana a ajuns de aproape 10 metri latime, iar in mijloc i-am vazut pe Nick si Maya inconjurati de o hoarda de oameni de ai lui Marcus imbracati in negru. Bum! Alta situatie critica. Maya era relaxata, ca si cum tocmai juca poker, insa Nick parea stapan pe situatie. Totul ar fi fost ok daca nu ar fi fost inconjurati si la un pas sa primeasca cate un glont in frunte. Fiercare. Am ramas paralizata in fata situatiei, insa Nick doar mi-a aruncat un zambet viclean inainte sa ridice mainile. Maya a facut la fel. Eu si Ingrid am pus pistolul la capul dragutului nostru prieten, pe care il urmarisem pana aici si am zis:

- O miscare, si prietenul vostru o pateste.

- Nu! s-a auzit vocea altuia. Ori lasati armele jos, ori va impuscam prietenii. Good pointed... Am lasat arma jos, dupa care Nick a actionat. Tot ce mai tin minte este ca cineva mi-a dat cu latul unei arme in crestetul capului, Nick si Maya fugind, Ingrid... Era cu ei... asa parea. Nu mai tin minte. Imi era greu sa vad, totul incetosandu-se in jurul meu. De parca nu ar fi fost oricum suficient, am primit un picior in spatele genunchiului, si am simtit un impact puternic cu podeaua. Tot ce vroiam era sa ajung la Michael. Nu mai vedeam nimic in jur...

El cu ce le-a gresit? A fost bun anul trecut, asta inteleg, dar ce legatura are? Nu are nicio logica tot ce mi-a spus... ca a fost amenintat, dupa care a taiat creanga aia, asta nu poate fi adevarat decat daca totul s-a petrecut in sens invers. A fost amenintat ca face asta, daca el nu face altceva, probabil tot legat de mine, dupa care el a refuzat. Dar in ce scop are nevoie Marcus tocmai de Michael? Nu inteleg... Acum tot ce ramane de facut este sa astept. Sa astept sa se intample ceva.