Tabara

Capitolul 17

Este week-end, au trecut doua zile de la inundatie, in care nu s-a intamplat mai nimic. In prima zi nu am dat proba, pentru ca nu era gata cladirea. In a doua zi am dat o proba cam banala. Acum sunt in camera mea, singura, si ma gandesc la tot ce s-a intamplat pana acum. Ma gandesc la tot ce am aflat in acele doua zile de cosmar, la tot ce-mi spusese Jace inainte de intamplare, si la ce imi explicase Michael... caruia ii gasisera o camera libera. In momentul asta nu mai am chef sa fac nimic, poate doar sa joc Monopoly. E sambata, maine e ziua mea, dar nu ma simt absolut deloc special. Presupun ca Jace n-are de unde sa stie, Michael... nu l-am mai vazut de doua zile si nu cred ca el vrea sa ma vada, Lily probabil ca o sa fie mai fericita decat mine si Ingrid la fel.

Statea si ma uitam la tavan. Un tavan alb si simplu, nu avea nimic special. M-am ridicat din pat, si m-am dus la fereastra, soarele apunea. Eram obosita, ma antrenasem cu Jace de dimineata. Jace spunea ca progresez, si ,trebuie sa recunosc ca tintesc destul de bine si sunt rapida, avand in vedere ca ceilalti nici macar nu stiu inca de proba asta. Urmatoarea proba e luni, si paintball-ul este miercuri. N-am niciun chef. Am mai stat vreo trei ore meditand dupa care m-am pus in pat si am inceput sa ma joc. Cand m-am plictisit, m-am dus la culcare.

- Annie, trezeste-te! Era vocea lui Lily, si simteam cum ma zguduie.

- E sase dimineata! am zis maimutarindu-ma.

- Ba nu! E zece dimineata, asa ca trezeste-te.

- Of, bine, ce este? am intrebat ridicadu-ma in fund.

- LA MULTI ANI! a spus ea in acelasi timp cu Ingrid, care tocmai iesise de dupa perdea, speriind-ma.

- A fost ideea ei, a zis Lily scuzandu-se pentru sperietura. Ingrid radea, si i se vedeau gropitele adanci din obraji.

Dupa ce m-am schimbat din pijamale in niste haine mai potrivite pentru ocazie si m-am spalat pe fata si pe dinti, am coborat impreuna cu fetele, la micul dejun. Cum am intrat in sala de mese, Ingrid si Lily au inceput sa cante ca niste descreierate:

- Multi ani traiasca! Multi ai traiasca, la multi ani!

Surprinzator, toti copiii din sala de mese le-au urmat exemplul, si in cateva secunde eram inconjurata de copii care imi cantau. Prin multime am reusit sa-l identific pe Jace care radea mai mult decat sa cante. Si-a facut loc prin multime, ajungand la mine. Tinea in mana o cutiuta foarte mica, cu capac. A deschis-o in fata mea, in timp ce ceilalti inca cantau "La multi ani!" A scos de acolo un lantisor, care avea un pandantiv agatat, in forma de inger, si mi l-a pus incet la gat. Dupa ce a terminat, au terminat si copiii de cantat si ne-am asezat cu totii la o masa. Lily si Ingrid aveau si ele un cadou pentru mine, pe care nu l-am deschis pentru ca asa au zis ele. Insa toti erau entuziasmati si pareau sa vrea sa imi zica ceva, asa ca i-am indemnat sa o faca.

- Am reusit sa-i convingem pe organizatori sa ne lase sa dam o petrecere in sala de relaxare, diseara!!! au zis cu totii entuziasmati.

- O petrecere, serios? am zis nesigura. Si pe cine ar trebui sa invit?

- Ne ocupam noi de asta, tu relaxeaza-te.

- Ok, am zis zambind.

Dupa ce am plecat de la masa, m-am dus la mine in camera impreuna cu Lily si Ingrid. Am ras, am vorbit si ne-am jucat adevar si provocare pana la masa de pranz, dupa care ele s-au dus sa pregateasca petrecerea, fara sa ma lase si pe mine sa vin, desigur, asa ca eu m-am intors in camera mea, unde era Michael. Eram surprinsa sa il vad acolo, pentru ca de mai mult de doua zile nici nu il mai vazusem prin preajma.

- Buna... am zis.

- Buna, am venit sa-ti uraz la multi ani si... dupa o scurta pauza a continuat... toate cele.

- Hmm, mersi! am zis ridicand mainile, putin mai vesela. Altceva?

Parea surprins. Probabil ca el credea ca vreau sa il gonesc sau asa ceva, inainte sa ii spun ca nu am intentia asta.

- Nu, nu cred ca mai e nimic. Vroiam doar sa stau putin de vorba cu tine.

- Esti invitatul meu! am zis aratand spre fotoliu. Dupa ce s-a asezat, a continuat usor rusinat.

- Pai, am vazut ca tu si cu Jace petreceti mult timp impreuna in ultimul timp (am simtit cum imi urca sangele brusc in obraji. Deodata imi era rau) asa ca am m-am gandit sa renunt la tot ce simteam pentru tine. (vroiam sa-l opresc pana nu era prea tarziu, dar cuvintele mi s-au blocat in gat) Ma intrebam daca putem, totusi sa ramanem prieteni.

Dupa ce mi-am inghitit nodul din gat, m-am oprit o secunda. Inca i se vedeau vanataile, dovada a contributiei acestui misterios "Marcus" si mainile ii rau pline de zgarieturi care fusesera adanci, pe care incerca sa si le ascunda cu hanoracul. Mi-am amintit brusc ca el astepta un raspuns de la mine si am tresarit usor nervoasa.

- Da, sigur, ramanem prieteni... am zis in cele din urma.

Dupa asta, m-a strans intr-o imbratisare sfioasa, dupa care a murmurat un Ok, atunci... si a plecat din camera. Era trist. Si eu eram asa, insa nu intelegeam de ce. M-am decis ca cel mai bine era sa iau o gura de aer curat asa ca m-am imbracat mai sportiv si am iesit afara.

Curtea era aproape goala, mai putin un grup de copii care erau intr-un foisor de la liziera. Am inceput sa inconjor cladirea, pana am ajuns la o parte in care nu mai fusesem. Auzeam un bum! bum! venind de la unul din terenurile de sport pe care tocmai le descoperisem. Am inaintat trecand de terenurile de fotbal, handbal si volei, pana am ajuns la baschet, unde era un baiat blond care batea mingea cu spatele la mine. M-am apropiat usor de el si am descoperit ca era chiar Jace.

- Buna! i-am zis

- Hey! a zis cu un zambet smecheresc. Nu stiam ca joci baschet.

- Asta pentru ca nu joc, am zis.

- Hai sa te invat, nu e greu.

Mi-a aruncat mingea pe care am prins-o fara greutate in maini. Dupa ce mi-a facut un scurt instructaj despre reguli si joc, am incercat. Se pare ca chiar ma pricepeam. Imi placea senzatia aceea cand parul imi flutura pe spate cand alergam, iar in scurt timp, nu mai acordam mare atentie nici mingii. Ne-am intrerupt din jucat numai la ora 7, cand mai era o ora si incepea petrecerea. Ne-am luat ramas bun, iar eu am plecat in camera mea sa ma schimb in haine de petrecere.