Capitolul 10

1.1K 66 5
                                    

        - Buna, Annie! mi-a strigat Lily.

        - Buna, Annie! Buna, Jace! a strigat si Ingrid.

        - Buna! Le-am zis si eu inaintand poticnit spre ele. S-a ales capitanul echipei noastre.

        - Da! a tipat Ingrid entuziasmata. Ghici cine? Eu!

        - Super! Cum?

        - Pai directoarea a zis ca e mai bine sa fie cinva cu experienta, iar eu m-am oferit voluntara. Iar acum, trebuie sa asculti de mine, inteles? mi-a spus ea amuzata.

        - Inteles, sefa, am spus si eu maimutarindu-ma. Apropo, sa va fac cunostinta... M-am intors c-a sa l-il prezint pe Jace, dar el plecase. In fine, nu conteaza... am spus eu oarecum dezamajita.

        - Il stiu pe Jace. A fost in echipa cu mine anul trecut. O Doamne ce mai tip! Ar trebui sa fi mandra, Annie! a spus Ingrid dintr-o suflare.

        - De ce?

        Dar nu urma sa mai aflu niciodata de ce, cel putin nu de la Ingrid, pentru ca imediat arbitra ne-a spus sa ne luam pozitiile pentru proba de adaposturi. Ne-am aliniat la liziera padurii, pana cand arbitra a fluierat lung, iar eu m-am luat dupa echipa mea, care pleca sa caute un loc potrivit pentru un adapost de marime medie. Cand m-am uitat in public, am recunoscut-o imediat pe Lily, care zambea, asa cum face tot timpul, iar in spatele ei era Jace. Mi-am intors repede privirea, chiar daca abia acum o ora il cunoscusem, deja simteam fiori pe sira spinarii doar cand il vedeam. Acum toata echipa era stransa in jurul lui Ingrid:

        - Acum, toata lumea sa caute crengi foarte mari, ca sa punem baza stabila a adapostului. Baietii, va ocupati de asta, iar fetele, cautati crengi mai mici ca sa umpem spatiile goale. vazand ca nimeni nu se misca, a strigat. Haideti! Ce ma asteptati!

        Atunci toata lumea s-a pus in miscare, inclusiv eu. Nu s-a intamplat nimic mai special pe parcursul probei, numai faptul ca Ingrid invata, usor, usor, sa-si foloseasca autoritatea. In scurt timp, baza adapostului era pusa, iar umplutura era facuta. Ne mai trebuia numai acoperisul si design-ul interior, asa cum imi placea mie sa-i spun. Am gasit un bustean mai gros pentru un fel de canapea, sau masa, si am rugat un baiat sa ma ajute sa il car. Dupa ce am amenajat stangaci si interiorol, proba s-a terminat. Nu stiam cine o castigase, dar nici nu prea imi pasa in momentul respectiv, pentru ca eram moarta de foame, si urma masa.

        Am mers cu Ingrid si cu Lily la masa, si ne-am asezat la o masa. Era autoservire, modul meu preferat de restaurant, pentru ca poti sa te razgandesti cand ai chef. Am mers si mi-am umlut farfuria, pentru ca eram lihnita, si m-am asezat cu Lily si Ingrid la o masa. Ingrid parea foarte entuziasmata sa ne povesteasca ceva, asa ca am ascultat-o.

        - Despre ce e vorba? Despre proba de mai devreme? Am castigat?

        - Nu stiu daca am castigat, dar nu despre asta e vorba.

        - Atunci despre ce? Ai pus ochii pe cineva, asa cum a pus Annie ochii pe tipul blond din a doua zi? a spus Lily, pe jumatate razand si tachinandu-ma.

        - Hai sa nu vorbin despre asta, ok? am zis eu plictisita.

        - Deci, da, este vorba despre cineva... de la echipa 5. Am vorbit cu el cat timp Annie era in camera la Jace. Foarte de treaba tipul.

        - Si, cum il cheama? am spus eu si cu Lily in acelasi timp.

        - Pai nu mi-a spus, dar am de gand sa-l intreb cu prima ocazie. Hmmm.. duceti-va in dormitor, iar eu ma duc sa il caut, ok?

        - Ok, a zis Lily.

        Dupa ce am terminat de mancat mancarea delicioasa, am mers repede la Lily in camera, unde ne-am facut de cap vreo ora, asteptand-o pe Ingrid. Ne-am distrat asa de tare, exact ca pe vremuri, cand ne intaneam zinic la una dintre ni acasa si ne faceam de cap, cat timp aveam noi chef. Cand, Lily a deschis singurul subiect despre care nu aveam deloc chef da vorbesc: Jace.

        - Asa, tot nu mi-ai povestit ce ai vorbit cu Jace. a zis Lily

        - Pai mi-a povestit ce s-a intamplat in padure de fapt. am stat o secunda sa ma gandesc. Si ca a mai fost in tabara cu Ingrid, in aceeasi echipa.

        - Asta ne-a spus si Ingrid.

        - Stiu. ma gandeam daca sa-i spun despre paintball sau nu, sa ii spun despre faptul ca s-a oferit sa ma antreneze? Pana la urma, e cea mai buna prietena a mea, ce intrebare mai e si asta, normal ca ii spun. Si mi-a zis despre proba lui preferata: paintball. E cea mai importanta, un fel de proba de departajare.

        - Nu stiam. Norocul meu ca ma pricep la asta. Am jucat cu tata si cu Billy acum doi ani. (Billy este fratele mai mic al lui Lily)

        - Mda... eu nu ma pricep la paintball. Si i-am spus asta. Si...

        - Si ce?

        - S-a oferit sa ma ajute. Adica sa ma antreneze.

        - Serios? Si cand aveai de gand sa-mi spui? Sa ghicesc, imediat dupa ce veneai de la primul antrenament plina de vanatai si vopsea, nu?

        - Cred ca da. am zis eu. In fine, sunt curioasa despre cine ne vorbea Ingrid mai devreme. Nu cunosc pe nimeni de la echipa cinci.

        - Nici nu cred ca aveai cum, sau de ce. a zis Lily lasandu-se pagubasa in sfarsit la capitolul Jace.

        - Mda. Ce avem urmatoarea proba?

        - Nu mai tin minte. Parca tras cu arcul sau ceva de genul asta, a spus ea nesigura. E maine, oricum.

        - Stiu. Of, gata... Daca tot am vorbit despre Jace, e randul meu sa tre intreb daca ai mai tinut legatura cu Stephan. Sincera sa fiu, mereu am stiut ca va potriviti.

        - Dar e verisorul tau! a zis Lily rosind. Si vazand ca nu aveam de gand sa schimb subiectul prea curand, a continuat: Da, normal ca am tinut legatura, am vorbit chiar azi de dimineata, si mi-a urat succes pentru proba asta... Daca ma gandesc mai bine, tu aveai nevoie de noroc, nu eu.

        - Arata-mi ce ati vorbit.

        Dar inainte ca Lily sa se poata impotriva, sau sa-mi poata arata ceva, a intrat pe usa Ingrid, aproape gafaind. S-a aruncat pe un scaun.

        - Deci? Cum il cheama pe norocos? am intrebat eu curioasa.

        - Stai putin ca nu mai pot. a spus ea gafaind.

        - Nu mai trage de timp! Cum il cheama?

        - Fie! Il cheama Michael...

TabaraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum