Step Brothers

47. Cum Naiba O Găsim?

Ma cutremur. Cum sa fie ăla ruda cu mine? Mai ales de gradul I.

Sara: Sigur nu e o greșeală..? Spun agatandu-ma de ultima speranța.

Comisarul: Au fost verificate de trei ori. Același rezultat.

O privesc pe mama, și realizez ca are aceeași surprindere pe fața.

Comisarul: Aveți vreo ruda cu care sunteți în conflicte? Sau bănuiți pe cineva?

Brusc mintea îmi zboară departe. Mai exact la tata. Dar nu ar fii capabil sa facă una ca asta. S-a bucurat când a scăpat de mine. De ce sa ma caute acum?

Mama: Nu. N-am idee cine ar putea fii în stare de asa ceva. Mai ales sa fie ruda cu noi.. Spune căzând pe gânduri.

Comisarul: Bine. Oricum specialiștii o sa mai facă investigații, la fel și polițiștii și pana la urma o sa-l găsim pe individ.

Jungkook ma ia de mana, trăgându-mă mai la o parte ca să vorbească cu mine.

Jungkook: Ai vreo idee cine ar putea fi?

Sara: Nu. Nu am ruda care să-mi vrea raul. Sau care și-ar pierde timpul cu mine.

Acesta oftează apoi ma îmbrățișează. Ma incordez imediat, aducându-mi aminte ca mama și Hyeon sunt la câțiva metri distanta de noi.

Jungkook: Au plecat de acolo. Ma liniștește el.

Când aud asta, ii răspund la îmbrățișare lăsându-mi capul pe pieptul lui.

După doua săptămâni

Au trecut doua săptămâni de la ultimele evenimente. Încă nu a fost găsit nenorocitul, cu toate ca politia spune ca mai au foarte puțin și-l găsesc.

Stau pe canapea lângă Jungkook și ne uitam la un film împreună cu ceilalți, când aud soneria.

Sara: Deschid eu.

Ma ridic de pe canapea și înaitez spre ușa de la întrare. Când o deschid nu vad pe nimeni. În schimb, îmi arunc privirea pe covorașul din fața apartamentului și vad vechiul meu ursuleț de când eram mica, însă era ars și distrus. Simt cum frica ma acaparează, și cand descopăr ca are și un bilețel inima îmi sta în loc.
Iau ursulețul împreună cu bilețelul și întru înauntru.

Jungkook: Cine a fost?

Sara: N-nu știu..dar a lăsat ăsta...spun arătându-le ursulețul.

Jimin: Ce-i cu ăla?

Sara: E vechiul meu ursuleț.

Băieții se albesc la fața și Jungkook apare în fața mea, diferența de înălțime făcându-si simțită prezenta.

Jungkook: Cum a ajuns ăsta aici?

Sara: Nu știu. Dar avea un bilețel.

Spun amintindu-mi de el. Îl iau de pe ursuleț și încep să-l citesc.

Sara: " Degeaba te-ai mutat. O sa te găsesc mereu. Și iubițelul tău n-o sa fie mereu acolo sa te protejeze. Ne vedem în curând scumpo."

Citesc și simt cum mi se face rău.

Jungkook: Nenorocitul. Spune furios.

Taehyung: Hai sa mergem la politie.

Jungkook nu mai spune nimic, doar merge și se încalță. Eu și Tae ii urmam exemplul, apoi plecam.
Jungkook conducea grăbit spre secție făcându-ma sa strâng centura de siguranță în mâini.

Când ajungem acolo și comisarul vede ursulețul și bilețelul se uita la mine.

Comisarul: Individul ne-a mai dat o pista.

Jungkook: Ce vreți sa spuneți?

Comisarul: Pai gândiți-vă logic. A trimis un urs de plus cu bilețelul. Deci clar are legătură cu trecutul tău, spune uitându-se la mine, de exemplu poate fii persoana care ți l-a dat.

Stau și ma gândesc de la cine îl am și realizez ca mi-l dăduse mătușa Silki de ziua mea la patru ani.

Sara: E imposibil sa fie mătușa Silki.

Comisarul: În regula. Atunci gândește-te în ce contexte ai mai avut legătură cu ursulețul asta.

Stau din nou și ma gândesc și realizez ca de fiecare data când tata se certa cu mama se răzbuna pe mine. Și de multe ori îmi arunca lucrurile prin camera, printre care și ursul ăsta.
Dar repet, nu cred ca tata și-ar pierde timpul sa se gândească măcar la mine.

Sara: Nu-mi mai aduc aminte.

Comisarul oftează apoi ne spune.

Comisarul: Bine. Lăsați-le la secție și vedem. Poate mai găsim ceva și putem face legătura.

Dau aprobator din cap apoi pun ursul și bilețelul pe birou apoi ne luam la revedere și plecam.

Taehyung: Putem opri la un supermarket?

Jungkook: De ce?

Taehyung: Sa luam ceva de ronțăit.

Jungkook: Bine.

Ajungem la cel mai apropiat supermarket și Jungkook îmi spune ca merge și el să-și ia Banana Milk pentru ca n-are încredere în alegerile fratelui sau.

Rămân singura în mașină și ii aștept. Aud dintr-o data ceva din spatele mașinii și decid sa vad ce e pentru ca, afara e intunerit de doua ore deja, și în parcare nu e nimeni.

Merg în spatele mașinii și nu vad pe nimeni. Simt dintr-o data ceva la gura și înaite sa pot țipa leșin.

Jungkook pov.

Jungkook: Mai ai?

Taehyung: Nu ma pot hotărî. Asta sau asta? Spune arătându-mi doua pachete de chipsuri cu diferite arome.

Jungkook: Ia-le pe amândouă.

Taehyung: Bine. Spune dând din umeri.

După ce plătim alimentele ieșim din supermarket și întram în mașină.

Jungkook: Scuze ca ai așteptat atât, Taeh-

Ma opresc.

Jungkook: Unde e Sara?

Taehyung: Aici am lăsat-o.

Jungkook: Pai nu-i aici.

Spun dându-ma jos din masina.

Jungkook: Sara!

Nimic. Unde naiba a dispărut?

Jungkook: Sara! Nu-i amuzant! Ieși de unde te-ai ascuns!

Taehyung începe s-o strige și el dar nimic. Sper sa nu fi pățit ceva. Pentru ca n-o sa mi-o iert în veci.

Jungkook: Suna la politie.

Ii spun fratelui meu care se conformează.
In mai puțin de 10 minute apare și politia împreună cu comisarul.

Comisarul: Abia ce ați plecat de la secție, ce s-a întâmplat?

Jungkook: Sara a dispărut. Am mers în supermarket și când ne-am întors nu mai era aici.

Comisarul: Știți ce înseamnă asta, așa-i?

Da, știu de înseamnă. Dar refuz refuz sa cred ca nenorocitul ăla a răpit-o și poate în momentul asta o torturează.

Taehyung: Bineînțeles ca știm. Întrebarea e: Cum naiba o găsim?