Step Brothers

14. Nu Meriți Lumea Asta!

Sara: Serios, Jungkook. Ieși.

Jungkook: Serios, Sara. Nu ma uit. Îmi întoarce el replica.

Sara: Te rog.

Jungkook: Și mai ce?

Sara: Te rog frumos sa iesi și sa ma lași sa ma schimb.

Jungkook: Și mai ce?

Sara: Ce mai vrei?

Jungkook: Să-mi spui unde ai fost pana la ora asta. Zice serios de data asta.

Sara: Cred ca glumești. Pufnesc eu amuzata, deși mai aveam puțin și îl luam la bătaie din cauza nervilor.

Jungkook: Deloc. Unde ai fost?

Sara: Nu-i treaba ta.

Jungkook: Bine, atunci dă-i drumul și schimba-te. Spune cu mâinile încrucișate la piept.

Sara: Bine. Spun luându-mi cu cealaltă mana pijamalele și ieșind din camera.

Dacă crede c-o să-i dau raportul se înșală. Nu-s proasta lui.
Întru in baie și îmi înlătur prosopul apoi îmi iau pijamalele pe mine. Nici bine nu-mi pun bluza pe mine ca pe ușa întra Jungkook, făcându-ma sa tresar și când vreau sa tip îmi acoperă gura cu mana.
Nu, nu din nou! Încep sa ma panichez și încerc sa ii înlătur mana dar e imposibil. Văzând ce vreau sa fac ma împinge într-un perete și se uita în ochii mei, încă fiindu-i mana pe gura mea. Fără să-mi dau seama am început sa vărs lacrimi și se pare ca Jungkook nu a observat încă deoarece se uita serios spre ușa.

Flashback

Merg spre casa fericita din cauza notei de 10 de la matematică. Abia aștept să-i spui lui mami și tati. Sigur o sa se bucure și ei! Traversez strada cu prietena mea și continuam sa mergem pana ne despărțim la coltul străzii. În mai puțin de 5 minute ajung acasă și întru repede, abia așteptând sa le spun despre nota.

Sara: Mami! Tati! Am ajuns! 

Nimic. Oare au plecat undeva? Nu cred. m-ar fi anunțat. Cred..
Când vreau sa ii mai strig o data îl vad pe tata coborând scările.

Sara: Tati! Spun fugind spre el. Am luat-

Nu reușesc sa termin ce voiam sa spun pentru ca ma împinge în primul perete pe care îl vede și îmi pune mana la gura. Încerc sa rostesc ceva dar nu pot. Vad ca se apropie de mine și începe să-mi sărute gatul. Am învățat la scoala ce se întâmplă când cineva face asta, și nu vreau sa cred ca mi se poate întâmpla și mie. Cel puțin nu acum!
Încerc să-l îndepărtez dar e de doua ori cât mine. Fără să-mi dau seama am început sa plâng incontrolabil, pana când mi-a dat o palma peste obraz de toată frumusețea.

Tata: Taci naibii din gura, javra! Numai din cauza ta maica-ta divorțeaza! Ești o pacoste de când te-ai născut! Nu meriți lumea asta!

End flashback

Ma zbat cat pot, în timp ce îmi apar toate acele imagini în minte. Zici ca s-au întâmplat ieri..
Realizez ca îmi simt ochii din ce în ce mai grei și dintr-o data pământul îmi fuge de sub picioare devenind totul negru.

Jungkook pov.

Întru peste ea în baie după ce ma asigur ca s-a îmbrăcat, și ii pun mana la gura ca să nu țipe. Începe sa se zbată mai rău ca un peste pe uscat și ca să nu scape de mana mea o împing într-un perete, ținându-i încă mana la gura. Nu vreau sa afle Karen despre ce și-a făcut la mâini. Nu trebuie sa afle!
O aud de pe hol cum o striga pe Sara sa spele vasele, ca ei pleacă în oraș și ma uit spre ușa sperând sa nu între.
Sara a încetat sa se mai zbată și când ma uit din nou la ea o vad uitându-se cu ochii în lacrimi într-un punct și nu după mult timp leșina. O prind înainte sa facă contact cu pământul și o reazem de perete. Merg spre ușa, după ce pornesc dușul și văzând ca e liniște ies. În capătul holului era Karen căutând-o pe Sara. Bine ca n-a văzut ca am ieșit din baie.

Karen: Oh Jungkook. N-ai văzut-o din întâmplare pe Sara?

Jungkook: Ba da, face dus. De ce?

Karen: Trebuie sa plec cu Taehyung și Hyeon la firma și vreau sa ii spun sa spele vasele. N-am mai apucat. Dar dacă spui ca face dus, ii spui tu când iese?

Jungkook: Sigur.

Karen: Mulțumesc. Spune zambindu-mi.

Pleacă, iar după ce ma asigur ca nu mai e nimeni în casa întru înapoi în baie văzând-o în același loc în care am lăsat-o. O iau în brate stil mireasa si o duc în camera mea punând-o în pat.
Cobor în bucătărie și încep sa spăl vasele, care spre surprinderea mea nu erau puține, apoi ii fac Sarei ceva sa mănânce. Știu ca n-a mâncat în oraș. Mi-am dat seama după privirea pe care o avea cand a întrebat-o maica-sa dacă a mâncat.
Nu înțeleg de ce nu mănâncă aproape nimic toată ziua. E atât de slaba încât ma mir ca n-o sufla vântul.
Caut pe net o rețetă simpla, pentru ca nu ma pricep la gătit și ma apuc de treaba. Spre surprinderea mea iese ceva comestibil. E chiar bun. Pun mâncarea pe o farfurie și urc în camera mea. O pun pe noptiera și ma las pe vine, privind-o.
Încă ma gândesc ce se întâmplă cu ea. De ce se sperie atât de ușor de mine? Defapt nu numai de mine. Am observat ca ii e frica de orice băiat/bărbat.
Nu știu ce a pățit dar nu-mi place s-o vad asa. Recunosc ca dacă leșina acum câteva luni când eram aproape de ea, eram în culmea fericirii. Dar acum nu sunt. Ma simt vinovat.
Vad ca da semne ca s-ar trezi și îmi îndrept atenția spre ea.

Sara: Ce nai-

Spune vrând sa continue dar ma vede lângă ea și se oprește.

Sara pov.

Ma trezesc cu o durere de cap și încep sa ma acomodez cu lumina din camera.

Sara: Ce nai-

Zic vrând sa continui dar îl vad pe Jungkook lângă mine. Era prea aproape..