OCD ⇨ Larry Stylinson

Capitolul Opt: O plimbare si o cafenea

[Harry POV]

.

.

In capul meu era o incurcatura avand legatura cu tot ce s-a intamplat. Se invarteau toate intamplarile de pana acum. Mi-am pus mainile de o parte si de alta a mea, incercand sa ma relaxez si sa adorm, dar chiar nu puteam. As fi vrut sa fac orice altceva decat sa lenevesc in pat, dar problema este ca nu aveam ce. Mi-am inchis ochii, incercand sa ma gandesc la altceva, dar mintea mea contina sa fie la Louis. Se pare ca el este singurul lucru la care ma gandesc in ultimele zile. Zambetul mi-a fost sters de pe fata cand el mi-a aparut din nou in minte, fiind inlocuit cu un dor nebun. Faptul ca insemn ceva pentru el ma face sa simt niste fluturasi in stomac, dar faptul ca el nu ma va iubi niciodata, imi face stomacul sa se intoarca pe dos, facandu-ma pe mine gelos. Nu, am fost gelos. Nu voi fugi de sentimentele mele, chiar daca nu le spun cu voce tare stiu foarte bine ca sunt acolo, si nu vor disparea. Eram gelos. Gelos pe Niall, sau pe faptul ca Louis il iubea pe Niall, eram gelos.

Urasc sentimentul asta. Imi lasa un gust amar in gura, dar cum am spus, nu il pot face sa dispara. Am oftat, ridicandu-ma incet din patul meu cald. Nu pot face nimic sa adorm. Mi-am pus o bluza alba pe mine si niste pantaloni, mergand spre usa, impingand-o de mai multe ori, facand asa si cu lumina.

1,

2,

3,

4,

Am decis ca sa inchid si sa aprind lumina de patru ori e suficient. Am coborat scarile si mi-am luat un hanorac pe mine apoi m-am incaltat cu nite tenesi. Fiind sigur ca mama mea doarme, am rasucit manerul usii,

Si din nou,

Din nou,

Mi-am inchis ochii si am iesit afara lasand aerul sa-mi loveasca obrajii, fortandu-ma pe mine sa pasesc in noapte. Ziua asta a fost ingrozitoare.

Am pasit pe trotuar incercand sa-mi limpezesc gandurile.

M-am uitat la telefon in timp ce imi puneam gluga in cap, pentru ca era prea frig afara. Era 23:44, nu foarte tarziu. Mi-am verificat telefonul din nou, vazand ca am un mesaj de la Louis, pe care mi l-a trimis acum cateva minute.

'Heiisuntplictisit.' am ras cand am vazut cum a scris mesajul, apoi i-am scris inapoi.

'Si eu, nu pot sa dorm.' l-am trimis asteptand sa-mi raspunda.

'Nici eu. Ce faci?' i-am raspuns la mesaj, spunandu-i ca ma plimb. Am ajuns in cartierul vecin, observand toate acele case, sunt asa frumoase.

Telefonul meu a vibrat si m-am uitat la el.

'Stii unde este cafeneaua "The Brewhouse"?' stiu ca este la cateva minte departare de mine dar de ce?

'Da....dar de ce?' am trimis mesajul oprindu-ma din mers.

'Ne vedem acolo in 20 de minute.' am citit mesajul de cateva ori ochii mei marindu-se.

Mi-am bagat telefonul in buzunar, inca zambind pentru ca urma sa il vad. Louis poate fi misterios cateodata, dar imi place asta. M-am intors pe calcaie, mergand spre cafenea, inca zambind larg.

[Louis POV]

Am ajuns la cafenea, stiind ca Harry va ajunge repede aici, uraste sa intarzie. Nu l-am vazut cand a fugit din parc, si sincer chiar mi-a lipsit. Am incercat sa-mi dau seama de ce a fugit, dar nimic nu-mi vine in minte. Poate m-a vazut sarutandu-l pe Niall, si e homofob, dar Harry nu pare a fi asa. Nimic nu are sens. De asta l-am chemat aici, noi trebuie sa vorbim serios.

Usa de la intrare s-a deschis, iar privirea calda a lui Harry cerceta incaperea. Am lasat un suspin sa-mi iasa pe buze. L-am vazut apropiindu-se de mine si i-am zambit usor, privirea sa fiind in pamant. Arata atat de adorabil. Parul sau cret era acoperit de gluga hanoracului. Purta un tricou alb si niste pantaloni de un albastru inchis. Obrajii sai erau rosii din cauza vantului, iar buzele sale albastre.

"Heii." am spus zambit spre tanarul din fata mea. El nu a spus nimic dar s-a inpins in scaunul sau de trei ori inainte sa se aseze. Astazi, boala sa nu s-a manifestat ca de obicei. Era obosit si epuizat. Urasc sa il vad asa. "Heii?" am spus din nou dar a sunat mai mult ca o intrebare.

Si-a ridicat capul si a zambit. Am facut si eu rapid acelasi lucru.

"Esti bine?" am intrebat muscandu-mi buza. El a dat din cap si atunci am observat obrazul sau. Era vanat iar asta ma ingrijora. Inima mea s-a oprit. Cineva l-a ranit pe Harry, pe Harry al meu. M-am aplecat putin in fata, Harry ridicandu-si privirea spre mine.

"Harry, te-a ranit cineva?!" am intrebat, vrand sa-l iau in brate. Cred ca acea lovitura l-a afectat pentru ca si-a marit ochii si si-a tras gluga mai pe fata.

"N-nu e nimic." a spus el incet, fara sa faca contact vizual cu mine.

Am oftat si m-am aplecat mai mult spre el. "Spune-mi, Harry." am soptit, facandu-mi vocea cat de dulce as putea.

"Am spus ca nu e nimic!" a tipat aspru spre mine, facandu-mi inima sa se rupa in mai multe bucatele. M-am uitat in alta parte. Harry nu ar tipa niciodata.

Dupa cateva minute Harry si-a dres glasul, eu uitandu-ma la el cu o privire neutra.

"Imi pare rau, Boo." a mormait el spre mine. "Te rog, nu fi suparat." nu am putut sa nu zambesc cand am auzit cum mi-a spus. Daca el nu vrea sa-mi spuna, nu ma v