OCD ⇨ Larry Stylinson

Capitolul Zece: Schimbarea

[Harry POV]

.

.

Stand in biblioteca, zambeam la cel din fata mea. Louis isi tinea capul pe masa, dormind. M-am asezat pe scaunul meu, scotandu-mi un pix. Cu grija, mi-am intins mana spre el si i-am atins nasul cu capatul pixului, ranjind usor. Louis s-a ridicat brusc, scotand niste sunete care m-au facut sa rad. Parul lui arata ca o salata, iar nasul sau era rosu.

"Este vina ta." am spus rajind. "Tu esti cel a vrut sa ne vedem la ora 24."

El si-a dat ochii peste cap. "Mda...tu esti cel care...tu..."am ras tare la cuvintele lui. El doar se uita urat la mine.

"Cum de inca esti treaz?" a intrebat in timp ce incerca sa-si aranjeze parul ciufulit.

"Cafea, multa cafea." am spus zambind.

*

[Louis POV]

Holurile erau pline de elevi. Se impingeau unul in altul, iar fetele vorbeau langa dulapuri. Harry a trebuit sa ramana in biblioteca pentru ca nu poate fi acum aici. Sunt prea multe persoane care se imping si se ating. El nu poate fi atins. As fi putut sa raman in biblioteca pana cand holurile se eliberau si puteam merge cu el, dar profesorii le-au spus parintilor ca intarzii aproape la fiecare ora, ceea ce nu s-a terminat bine. Ma simteam prost ca l-am lasat acolo pe Harry, dar sa ma cert cu parintii e si mai urat.

Trecand de multimea de studenti, am ajuns la dulapul meu. Am tresarit cand am simtit o forta care ma impingea in dulap ajungand sa fiu lipit de metalul rece.

"Heii prietene." am auzit o voce soptindu-mi la ureche.

M-am intors rapid, fara sa il las pe el sa mai faca ceva. Imediat l-am recunoscut. Zayn Malik ranjea la mine inca tinandu-ma lipit de perete.

"Am auzit de la cateva pasarele ca tu inca iti petreci timpul cu acle homosexual, Harry." inca ranjea trimitandu-mi fiori pe sira spinarii.

"Nu vorbi despre el in felul asta." am spus rapid, el uitandu-se incruntat la mine.

"Oh, se pare ca tu esti micutul lui iubit homosexual, huh?" ranjetul se intorsese pe fata lui.

"Nu." raspunsul meu a fost mai mult ca o soapta dar a fost imediat.

Rasul sau isteric rasuna pe holuri, dandu-si parul negru pe spate. M-am uitat la "garzile lui de corp" asa cum ii place sa ii numeasca. Se pare ca sunt sportivi. Erau imbracati in jachete de universitate, iar de pe fata lor nu lipsea ranjetul acela rautacios. Paul statea in stanga lui Zayn iar Liam in dreapta sa.

"Asculta tocilarule, daca vrei sa ai o reputatie in scoala asta, trebuie sa intelegi niste chestii. Unu, imbraca-te asa si o sa ajungi un nimic, "s-a uitat in jos la camasa mea alba ,blugii mei albastrii si la bretelele mele rosii. "Si doi, nu mai vorbi cu Harry, e un ciudat." cuvintele lui Zayn m-au facut sa ma incrunt.

Harry nu e un ciudat.

Harry e cel mai bun prieten al meu.

"Te sfatuiesc sa schimbi astea daca vrei sa supravietuiesti aici."

Zayn m-a lasat in pace, Paul si Liam urmandu-l. In timp ce Liam mergea dupa el nu am putut sa nu observ expresia lui. Era trist.

Curios.

Ce a spus Zayn se tot repeta in mintea mea. Daca vreau cu adevarat sa-mi schimb viata, trebuie sa o schimb. Motivul pentru care am parasit vechea scoala a fost din cauza idiotilor ca Malik. Cand au aflat ca sunt gay, am devenit victima lor. Nici macar Niall nu putea face ceva. Asa ca am plecat. Am ajuns aici. Si se pare ca se intampla acelasi lucru. Zayn are drepate. Daca vreau sa-mi schimb viata, nimeni nu trebuie sa afle ca sunt gay. Nimeni. Trebuie sa-mi shimb hainele si felul cum imi aranjez parul. Dar cel mai important, nu trebuie sa-mi mai petrec timpul cu Harry.

Harry. Baiatul pe care acum il numesc cel mai bun prieten al meu. Harry, baiatul care sufera de OCD, si pe care nu l-am atins niciodata, de cand il stiu. Harry, baiatul pe care chiar daca vreau sa-l indepartez se va intoarce inapoi. Cum ar trebui sa-l scot din viata mea?

Dar trebuie sa o fac. Daca vreau sa supravietuiesc acestui iad, trebuie sa o fac.

*

Ziua urmatoare, m-am trezit putin mai odihnit. Stand in pat mi-am adus aminte ziua precedena.

Nu mai pot fi eu insumi. Fara ochelari, si cu siguranta fara bretele.

Mi-am inlocuit vesnicele mele haine colorate cu o pereche de blugi negrii si o bluza neagra. Examinandu-ma in onglinda ,m-am incruntat. Cum pot sa ma imbrac asa? M-am dus la baie si mi-am dat ochelarii jos, vederea mea fiind in ceata totala. Am inceput sa caut lentilele de contact sperand sa nu sparg ceva. Mi-a luat 20 de minute sa le pun corect. M-am oprit in fata oglinzii, plasticul acela arzandu-mi ochii. Chiar daca urasc aceste chestii atat de mult, trebuie sa o fac. Nu pot sa mai trec o data prin ce a fost in vechea scoala. Ma va distruge de tot. In acele zile, ma gandeam ca toti din acea scoala ma urasc, ajungand sa o fac si eu. Se pare ca acele amintiri vor fi intotdeauna acolo.

Pana si de par trebuie sa ma ocup, nu il pot lasa asa. Mi-am dat parul pe spate cu ajutorul unei perii, apoi l-am asezat la locul sau cu putin gel. Cand am terminat, m-am privit in oglinda. Nu mai aveam ochelarii aceia, iar parul me era foarte ciudat. Bluza pe care am imbracat-o imi facea bratele sa arate mai bine, iar blugii imi faceau picioarele mai subtiri, fiind stransi pe mine.

Uram asta. Nu arat ca vechiul Louis Tomlinson, arat normal. Arat ca orice alt copil din acea scoala. Respiratia mi s-a accelerat cand m-am gandit la ce se va intampla azi. Harry. Nu il pot pierde. Ma gandesc la el mai mult decat ar trebui, il stiu de o saptamana si e deja cel mai bun prieten al meu si cel mai rau, il vad in fiecare zi. Cum ar trebui sa-l ignor? Trebuie sa o fac. Trebuie sa gasesc o cale. Harry devenise un bun prieten si nu il pot alunga deodata din viata mea.

Dar trebuie sa o fac. Nu trebuie sa se mai intample ca inainte. Niciodata.

*

[Harry POV]

Uitandu-ma la banca de langa mine mi-am asezat pixul langa caiet, fiind sigur ca e perfect asezat.

MI-am mutat privirea de la pix la mainile mele. Este ora 8:43. Louis trebuie sa ajunga. De bicei este aici la 8:44, cu un minut inainte de a se suna clopotelul. Am zambit in sinea mea, gandindu-ma ca il voi revedea din nou. Mi-am amintit ce m-a intrebat. Vrea sa merg la el acasa. Nu e chiar atat de greu...sau e? Trebuie doar sa nu ating acele lucruri si sa uit de obsesia mea in a aranja totul la locul sau. Si in plus de ce sa refuz aceasta oportunitate de a fi cu Louis?

El nu va simti niciodata la fel.

Niciodata.

Mi-am inchis ochii sperand ca vocile din capul meu sa dispara. Tot ce vor ele este sa-mi provoace durere.

Usa s-a deschis fix la 8:44, Louis Tomlinson intrand pe ea.

Este chiar Louis Tomlinson? Gura mea s-a deschis in timp ce ma holbam la el. Arata...foarte sexy. Parul sau avea acel aspect de 'nu mi-am dat interesul pentru acest look' ceea ce il face si mai atractiv. Dar nu imi explic de ce s-a imbracat asa. Louis era mereu imbracat in haine colorate, iar ochelarii sai erau la fel, dar asa arata foarte...normal.

Si-a facut drum spre banca lui, punandu-mi mana la gura si sperand ca nu a observat ca eram atat de surprins. I-am zambit cand s-a asezat jos, dar m-a ignorat.

Doar nu te-a vazut. Ma gandeam la asta cand si-a scos pe banca caietul si pixul, lasandu-le intr-o dezordine totala. Louis nu ar face niciodata asta. El stie cum sunt. Mereu isi organizeaza lucrurile cand este in preajma mea, dar daca nu face asta, o fac eu pentru el, fiind rasplatit cu un zambet din partea lui. Dar lucrurile lui erau peste tot. Nu puteam sta asa. Deci, asa cum fac de obicei m-am ridicat si m-am dus la banca lui, punandu-i caietul in ordine, dar el nu mi-a zambit ci mi-a lovit mana.

"Nu-mi atinge lucrurile, Harry." Louis a spus cu asprime, acel zambet cald al sau fiind inlocuit cu o privire rece.

Si asta a fost ceea ce m-a distrus.

.

.

Asta este, asa cum v-am promis. Sper sa va placa si daca gasiti greseli sa ma anuntati, va rog. Astept voturile si parerile voastre. Kisses -D Xx.