OCD ⇨ Larry Stylinson

Capitolul Trei: Asta este ceea ce merit

[Harry POV]

.

.

Nu l-am mai vazut pe Louis in acea zi, si orice am facut a fost ceva ce fac intotdeauna. Am condus spre casa. Mi-am facut temele. M-am dus in pat. Este aceeasi rutina pe care o fac mereu.

Dar in acea seara, l-am visat pe el, l-am visat pe Louis.

El doar statea acolo, citind pentru el. Nu...citea pentru mine. Ochelarii sai stateau frumos pe nasul sau dragut. Nimeni nu era prin preajma. Eram doar eu si el. Citea un poem. Ceva vechi, cred ca Shakespeare. El este delicat, vocea sa inalta suna in camera mica, unde ne aflam.Am oftat adanc in timp ce el inca citea, bucurandu-ma de moment. Era in mijlocul propozitiei, cand, am auzit un zgomot tare. M-am uitat in jur, cautand sursa acelui sunet, dar nu am gasit-o. Suna din nou, si din nou, si din nou. Ce era acest sunet? De unde provenea?

M-am trezit inchizand sunetul enervant al alarmei. Am lasat un geamat sa iasa printre buze, si m-am tarat afara din patura mea moale. Acel vis...de ce am avut acel vis?

Mi-am scuturat capul. Soarele era prezent in fiecare coltisor din camera mea, obligandu-ma sa-mi mijesc ochii. M-am imbracat cu o pereche de blugi negrii si o simpla camasa alba. Nu eram imbracat foarte colorat, dar totusi era bine. M-am incaltat cu o pereche de conversi, legandu-mi sireturile perfect, dar m-am incurcat si a trebuit sa le leg din nou...de cateva ori.

Apoi am inceput aceeasi rutina ca in fiecare dimineata. Mi-am mancat micul dejun singur, deoarece mama mea inca nu se trezise.

Bun.

Am iesit pe usa cand am fost gata, pregatindu-ma pentru inca o zi in infern.

*

Am inhalat o gura de aer proaspat, intrand in clasa de geometrie. M-am asezat in banca mea, dar am observat ca Louis nu era acolo. Oare si-a dat seama ca sunt prea ciudat pentru el si a decis sa ma lase? Trebuia sa se intample asta. Inima mea s-a rupt in timp ce ma uitam la banca goala de langa mine. Mi-am deschis cartea la pagina indicata de doamna profesoara si am trecut la treaba, inca fiind trist pentru ca Louis nu era aici.

Usa clasei s-a deschis cu un scartait zgomotos, atragand atentia tuturor spre ea. Mi-am ridicat privirea din ce faceam, iar buzele mele s-au curbat intr-un zambet larg. Louis statea acolo, ghiozdanul sau stand pe un umar.

"Buna dimineata, domnule Tomlinson, frumos din partea dumneavoastra sa va alaturati orei noastre." profesoara, doamna Banks , spuse cu un ton iritat.

Louis se muta de pe un picior pe celalalt, aratand ca este usor nervos.

"Alarma mea nu a pornit." a murmurat el, uitandu-se in pamant.

"Se pare ca vei sta din nou langa domnul Styles." doamna Banks mormai.

Louis dadu din cap si se indrepta spre mine, Zayn oprindu-l si soptindu-i "Naspa pentru tine."

Louis a fost nevoit sa stea langa mine, la fel ca si ieri. Dar atunci nu stia ca langa el va sta un baiat ciudat ,si impiedicat.

Dar atunci cand s-a asezat, mi-a zambit...din nou. Mi-a soptit un "Buna." apoi a inceput sa scrie.

Poate ca el nu vrea sa stea langa mine. Poate el nu ma place...doar poate.

*

Mai tarziu in acea zi, eram in biblioteca, iar Louis statea in fata mea. M-am uitat la el, apoi dupa cateva secunde facand si el la fel si zambindu-mi. De ce face asta din nou? Am stat acolo tacuti, citind din cartile noastre pana cand clopotelul a sunat, anuntandu-ne ca o alta ora plictisitoare va veni, la fel ca si ieri. Louis ma privea fara sa spuna nimic.