Din perspectiva lui Sakura:
Ma aflăm în oraș cu Ino. Iesisem din Mall după o serie de cumpărături. Fata asta m-a facut extrem de tare să râd. Mi-a făcut ziua mai bună. Nu știam de ce dar presimțeam ca ceva rău avea să se întâmple.
Eu:Ino... Eu ma duc acasă. Ma așteaptă Renjiro.
Ino:Vrei sa te duc eu.
Eu:Nu.E în regulă. Ma duc singură.
Ino:Esti singura? Zise aceasta în timp ce se uita la vânătaia mea care se vedea discret pe sub fondul de ten.
Eu:Da.De data asta stiu ce am de făcut.
Ino:Ok.
Mă în drept spre trecerea de pieton începând sa trec strada. Vad cum o mașină se apropie în viteza de mine. În acel moment am incremenit. În următorul moment ma simt atrasă
într-un vârtej de vânt și culoare, apoi aterizez pe o altă stradă. Până ma dezmeticesc mai bine aud o izbitura puternică și oameni cum țipă. Ma
indrept spre locul unde ma aflam eu acum câteva secunde și observ o persoană care se află într-o baltă de sânge, și când descopăr cine este tot pământul imi fuge de sub picioare iar cerul cade pe mine. Doamne puteai sa ma omorî pe mine dar nu pe el!
Eu:SASUKE-KUN!
Plâng în hohote. Nu stiu ce sa fac. Sunt bulversată. Nu mai sunt eu. Ino apăru și ea lângă mine și privea șocată către trupul însângerat al lui Sasuke. Îmi
activasem jutsul medical ca sa il păstrez în viață până la spital căci inima încă îi mai bătea dar atât de încet încât abia o mai puteam simți.
Eu:ADU MASINA MAI REPEDE SA ÎL DUC LA SPITAL! MOARE!
Aceasta nu a mai stat pe ganduri și în următorul minut mașina era lângă mine. Îl urcasem cu greu pe bancheta din spate iar eu ma urcasem lângă el. Încă mai sângera. Incercam sa îi opresc sângerarea vindecandu-i rănile.
În sfârșit ajunsesem și la spital. Am anunțat disperată doctorii sa il ia din mașină căci era rănit grav. Vedeam cum il scoteau din mașină și cum îi puneau o mască de oxigen pe față. Asistenții alergau cu targa pe holurile spitalului până la sala de operație. Voiam sa intru și eu acolo cu el, voiam sa il văd. Voiam sa văd dacă e bine.
Eu:Vreau sa intru! VA ROG LĂSAȚI-MĂ SA INTRU ȘI EU!
??? :Persoanele neautorizate nu au voie să intre în sala de operație.
Eu:Dar sunt viitor doctor. Vreau sa il fac sa trăiască. LĂSAȚI-MĂ SĂ-L AJUT!
Ino:Calmează-te Sakura. Te rog, calmează-te.
Nu puteam. Nu puteam sa fac ce zice ea. Nu puteam sa ma calmez. De ce a trebuit să se întâmple asta? De ce a trebuit să se sacrifice pentru mine? De ce ma simt vinovată pentru cea ce a pățit el?
Sunt întreruptă din gândirea mea de Itachi care era foarte stresat și bulversat. Supărarea i se citea limpede pe față semn că fusese înștiințat de cineva. Imi mutam privirea către Ino care sigur dăduse de stire tuturor ca Sasuke a avut un accident de mașină.
Itachi:Unde e?
Ino: În sala de operație.
Itachi:Nu ați primit nici o informație până acum?
Ino:Din păcate nu.
Itachi se trântit nervos în scaunul de lângă mine și își lua fața în palme.
Între timp își făcuseră apariția și Renjiro dar și Naruto amândoi la fel de îngrijorați ca Itachi, amândoi venind cu aceleași întrebari.
Eu:S-a sacrificat pentru mine...
Ma auzeam și eu vorbind.
Eu:S-a sacrificat pentru mine și m-a lăsat în viață... acum el mai are puțin și moare, începusem eu sa suspin.
Toți se uitau la mine inclusiv Itachi care ma analiza din cap până-n picioare. Acesta se apropia de mine și imi zise:
Itachi:Nu mai zi asta Sakura-san... totul va fi bine. Liniștește-te, o sa te doara capul de la atâta plâns.
Deja ma durea dar nu-mi păsa. Durerea din pieptul meu era mai apăsătoare, și m-a apasă atât de tare încât am crezut că o să-mi zdrobească inima.
Eu:De ce toată lumea imi zice asta? De ce toată lumea imi zice sa ma liniștesc și să nu mai plâng? De ce? Zic eu suspinand.
Renjiro:Fiindcă nu vrem să-ți faci rău. Fiindcă ținem la tine... de aceea...
Eu:De ce tineti la mine? Vreti și voi să ajungeți ca el? Și arătam spre ușa sălii de operații...
Dar în acel moment Naruto nu sa dat bătut și m-a susținut, nu doar pe mine.. ci pe toți.
Naruto:Sakura-chan, nu mai spune asta... toți trebuie să ne fim alături reciproc, nu-i așa? Suntem ca o familie mai mare. Trebuie să ne unim ca să rezistăm.Mie imi spune inima ca Sasuke își va reveni. Nu trebuie să ne pierdem speranțele... trebuie să credem în ele. Spuse acesta după care ma luase într-o îmbrățișare și același lucru îl făcusem și eu. Naruto e un prieten adevărat și de nădejde atunci când ți-e greu, de aceea nu am să renunțe niciodată la el.
Fusesem întrerupți din îmbrățișarea nostră de apariția doctorului care venise cu o falca-n cer și una în pământ. Lacrimile încep să imi curga din nou pe obraji când îi văd expresia feței.
Doctorul:Dragii mei operația a avut succes dar pacientul este încă în stare gravă. Va fi dus deocamdată la terapie intensivă. Veți putea să îl vizitați dacă doriți și dacă cumva apar ceva noutăți despre în privința pacientului țin neapărat să fiu anunțat de cineva.
Încep să plâng din nou ca o apucata Renjiro luându-ma în brațe și încercând să ma liniștească. Am inceput sa plâng și mai tare când am vazut targa pe care se află Sasuke cum trece pe lângă mine. Era plin de răni iar pe față avea aceeași masca de oxigen.
