A doua zi ma trezesc de dimineață cu o oarecare durere de cap. Ma ridic in capul oaselor și privesc spre geamul camerei mele care era pătruns de razele calde ale soarelui care imi invadau camera. Ma ridic cu greu din pat și ma duc direct spre duș. Vreau sa stau muuult sub apa caldă și balsamul meu de baie cu aroma de cireșe. Ies după aproximativ o oră din baie înfășurată într-un prosop moale. Ma duc apoi spre dressing și imi aleg de acolo o pereche de blugi albaștri cu talie inalta un maieu alb o bluza de trening neagră și o pereche de adidasi tot negri. Bagajul meu era pregătit de ieri și aveam sa il scot din camera atunci când tata imi va spune. Cobor spre bucatarie unde îi găsesc pe părinții mei ca in fiecare dimineață. Mama gătind cel mai bun mic dejun, iar tata citind ziarul. Renjiro de aceasta data era treaz și el.
Renjiro:Buna dimineata surioara.
Eu:Buna și ție.
Mama:Azi trebuie să plecam scumpo.
Eu:Stiu mamă.
Tată:Ți-ai pregătit tot pentru drum?
Eu:Da tată.
Masa a fost una liniștită. Nimeni nu a scos un cuvânt. După ce am terminat de mâncat am inceput sa ne ducem toate bagajele la mașină. După ce totul a fost pus la punct și după ce ne-am asigurat ca aveam tot ce ne trebuia am părăsit casa noastră din Tokyo destinația noastră fiind acum Konoha. Părinții noștri ne-au spus pe drum ca nu vor sta decât azi cu noi pentru a ne face înscrierile la școli și... Cam atât, in rest, am râs aproape tot drumul până la avion din cauza glumelor spuse de Renjiro.Fratele meu mereu își are vorbele la el și e atât de hilar. In avion pot să spun că eu am dormit mai tot drumul. Durerea de cap pe care am avut-o de dimineață ma obosit și am simțit nevoia disperată de a trage un pui de somn.
Renjiro:Hey Sakura! Sakura Chan. Trezeste-te. Am ajuns.
(Imi spune acesta in șoaptă zguduind ușor de umărul meu)
Eu:Deja? (Spun fiind buimaca de somn)
Renjiro:Da.Trebuie să coborâm. Haide.
Cu mișcări stângace îi ajut pe fratele și pe părinții mei să ducă bagajele până la masina care a fost chemată la aeroport de tata. Ei bine acum descopăr că tata are angajați până și in Konoha. Doar e miliardar, nu-i asa?
De la aeroport până la noua noastră casă am facut cam o jumătate de ora. Drumul a fost foarte liniștit din cauza că noi eram destul de obosiți. Părinții noștri urmau să se ducă peste puțin timp la școlile unde urma să invatam ca să ne facă înscrierile, iar eu și fratele meu ne-am dus in camerele noastre. Ce a făcut Renjiro mai departe nu stiu pentru că eu m-am pus la somn fără că măcar să imi desfac valiza cu toate lucrurile pe care le aveam. Oricum... Ziua a fost destul de scurtă dar și obositoare.
A doua zi ma trezesc cam pe la ora 10.Dimineata și-a făcut simțită prezența cu razele călduroase de soare. Ieri din cauza oboselii nu am avut timp să imi studiez prea mult camera. Pereții Camerei mele erau roz pal,cu un pat mare in mijloc. Tot sifonierul era alb și cu un model destul de frumos sculptat pe el. Deasupra pe tavan era pictat un cireș mare care abia înflorise din ce văd. Imi place camera asta!
Ma ridic din pat cu gândul de a coborâ să văd dacă părinții mei au plecat dar când deschid usa dau cu ochii de...
Capitolul asta a fost puțin mai scurt din ceea ce cred eu, dar cu toate astea sper sa fie pe placul vostru dragi cititori. Succes în continuare la citit! 🥰
