Din perspectiva lui Sakura:
În dimineața asta ma trezesc cu mult chef de viață și fericită din nu stiu ce motiv. Razele calde ale soarelui pătrundeau în camera mea prevestind ca ziua aceasta va fi una frumoasă. Ei bine imi încep rutina de dimineață făcând un dus scurt și imbracandu-ma mai apoi pentru școală. Cobor la bucătărie unde îl găsesc pe fratele meu ca în fiecare dimineață cu cafeaua in fata și butonand telefonul. Îi dau cel mai plin de fericire buna dimineața, iar el îmi răspunde la fel. Am uitat sa precizez ca am o săptămână de când am inceput școala. Ei... În tot acest timp nu sa mai întâmplat nimic nou decât faptul că băiatul Uchiha nu am mai venit la școală și mai am faptul că am cunoscut o fată nu tocmai pe placul meu care mi-a zis sa stau departe de Sasuke-kun al ei. Ei bine pe aceasta fată o cheamă Karin. Ea are părul roșcat și rebel, poarta ochelari se îmbracă mai tot timpul cu haine strâmte ca să atragă privirile băieților din școală (destul de vulgar pot să spun), și este considerată cam de toți din școală ca fiind tarfa care a trecut prin paturile cam la toți baietii din școală. Urât, dar asta este. Fiecare cum îi place, nu?
Acum lăsând poveștile deoparte... Am de gând să plec singura la școală pentru ca fratele meu are timp din ce în ce mai limitat și sincer, mi-ar prinde bine puțină mișcare. Fac cam 20 de minute de acasă până la liceu. Ajung destul de repede. Ma duc cu pasi repezi la clasa mea și intru. Imi sare în privire o figură cunoscută. Era Sasuke. Se hotărâse să vină la școală. Ma privea, dar ceva în privirea lui era scimbat, nu ma mai privea cu perversitate, nici nu mai avea același zâmbet pervers, defapt... nu zâmbea chiar deloc. Asta e ciudat. Lângă el își facu prezența hoasca de Karin care se gudura mai ceva ca o pisică. El, Sasuke, era de-a dreptul iritat de prezența ei asa ca îi zise:
Sasuke:N-ai de gând să ma lasi odată în pace. Înțelege odată! Nu te plac! Absolut deloc! Esti surdă? Vrei sa iti desenez? Pleacă și nu ma mai enerva!
Karin:Oh Sasuke-kun! Tu nu erai așa! Dar de când a apărut ea (arată cu degetul spre mine) te-ai schimbat.
Nu dura mult după ce spusese aceste cuvinte ca își facu apariția în fața băncii mele.
Karin:Uite cine și-a permis sa își facă prezența aici la școală. Ce mai faci Barbie? Ți-ai vopsit părul în roz ca sa atragi atenția?
Eu:Scopul și durata vizitei. Nu am chef de mizeriile din capul numănui azi. Spun eu cu sarcasm în glas în timp ce imi faceam de lucru cu cărțile.
Toți se uitau la noi, inclusiv Sasuke.
Karin:Vreau sa nu îi mai atragi atenția lui Sasuke-kun. De când ai venit i-ai sucit mințile pentru ca te dai la el....
Eu:Hei tomată! Ei nu am treaba cu Sasuke-kun al tău. Atâta timp cât imi doresc să fiu singura și să nu am pe nimeni care sa îmi faca viata un calvar totul e ok.
Karin:Încă odată dacă imi mai spui tomată...
Zise ea în timp ce ridică palma ca să ma lovească.Dar eu fiind mai vigilenta de cât ea îi prind mâna, apoi îi zic:
Eu:Dacă iti mai zic o singură dată ce se întâmplă?
Sasuke:Las-o în pace!
Amândouă ne întoarcem privirile la el. Imi dăduse seama că I se adresa lui Karin (Credeam ca mie imi spunea, dar în fine).
Vine cu pași repezi spre noi și o smunceste pe Karin de mâna.
Sasuke:Încă odată dacă mai îndrăznești să ridici mâna să o lovesti ți-o rup! Să fie clar. Nu o să te atingi de ea. Acum dispari din calea mea.Nu mai fa atâtea drame prin liceul ăsta!
Karin începu să plângă și să se îndepărteze spre hol cu pași repezi.
Sasuke se uita scurt la mine apoi imi întoarse spatele îndreptându-se spre banca lui.
Între timp își face apariția și Naruto care îl salută pe Sasuke, pe mine și pe Hinata, la care aceasta când îl văzuse se făcuse roșie ca un rac la față și să fie dintr-odată foarte, foarte timidă.
Naruto:Ohayo Sakura-chan.
Eu:Hey Naruto.
Naruto:Ce are tomata de plange iar?
Eu:Știi tu... Același subiect ca de fiecare dată. Numai ca de data asta prietenul tău a reacționat urât când a văzut ca sa luat de mine. Nu știu de ce dar e ciudat.
Naruto:Îhîm.Am înțeles.
Din perspectiva lui Naruto:
Hmmm. Se petrece ceva puțin cam ciudat pe aici. Oare Sasuke e atras într-o oare care măsură de Sakura? Sasuke? Atras de o fată. Până acum nu sa mai întâmplat. Mai ales de la moartea părinților lui... Sa schimbat total. Devenise într-un fel fără inimă, un om rece care nu mai iubea pe nimeni, decât pe fratele său. Oare Sakura chiar i-a sucit mințile și Sasuke e gata să o cucerească? Am avut o discuție destul de dura cu el în urma cu o săptămână.Trebuie să vorbesc cu el din nou să văd ce are de gând. Ma îndrept spre banca mea unde îl văd. Era ca de obicei. La fel de neutru, la fel de fără viață.
Eu:Ohayo Sasuke!
Sasuke:Bună și ție.
Eu:Deci... Cred că te-ai gândit mult la ce am vorbit acum o săptămână de nu ai venit la școală.
Îi spun încet încât să auzim doar noi doi ce vorbim.
Sasuke:Da.Si m-am gândit că vreau să o cunosc. Vreau să descopăr singur felul ei de a fi, ce îi place și ce nu îi place la anumiți oameni, ce planuri de viitor are, mai pe scurt totul.
Eu:Ok.Am înțeles. Voiam să îți spun eu dar dacă alegi să descoperi singur, succes atunci.
Din perspectiva lui Sasuke:
Orele trecuseră repede. Da. Ceea ce i-am spus lui Naruto este adevărat. Chiar vreau să o cunosc. Astăzi, când a avut loc cearta dintre ea și Karin am putut să o văd mai de-a-proape. Era superbă, dar totuși, dacă mă gândesc mai bine ar fi mult mai ok să fim doar simpli prieteni.
Acum, pe final de oră, profesorul Kakashi ne dădea, ca de obicei câte o temă din asta plictisitoare. Imi luasem ghiozdanul în spate și voiam sa ies din clasa, acum goală dar o mâna mi se asează pe umărul drept și când ma întorc să văd cine e o văd pe Sakura. Asta e ceva ciudat. Nu prea îi sta în caracter sa ma bage pe mine în seamă. O intreb:
Eu:Sa întâmplat ceva?
Sakura:Nu, doar... Am vrut să iti multumesc pentru mai devreme. Știi tu... Karin...
Eu:Știu îi place drama.Urasc să văd pe cineva cu fițe și drame în liceu.
Sakura:Ok.Totuși.Apreciez atunci când cineva imi oferă ajutor. Înseamnă mult pentru mine.
Wow! Am fost puțin cam impresionat! Îi plac persoanele sincere și care ajută atunci când cineva are necazuri.
Eu:Nu a ai pentru ce să imi mulțumești. A fost un fleac.Hmm, ai vrea să iesim în oraș,doar ca prieteni.
Sakura:Ok.Cand?
Eu:Daca ai timp liber pe azi,putem ieși după amiază la ora 18.
Sakura:In regulă.Ne vedem atunci.
Și plecă. Nu am observat din prima dar zambeam. Fata asta. Oare are vre-un fel de influență asupra mea?
Offf! Dragii mei. Am postat și al 6 le-a capitol.Acum am luat vacanță 2 săptămâni de la școală și să sperăm că voi avea timp suficient să postez mai des. Vă iubesc dragilor! Spor la citit! 🥰🥰🥰
